HRISTOS A ÎNVIAT!

Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, Ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii (Romani 14:9). Amin! 

MȂNTUIRE SAU PEDEAPSĂ

Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. / De aceea, cel ce dispreţuieşte (acestea), nu dispreţuieşte un om, ci pe Dumnezeu, Care v-a dat pe Duhul Său cel Sfânt (1Tesal.4:7,8). Amin!  

BIBLIA - citatul zilei (4)

Dar ce zice Scriptura? "Aproape este de tine cuvântul, în gura ta şi în inima ta", - adică cuvântul credinţei pe care-l propovăduim. / Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. / Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire (Romani 10:8-10). Amin! 

CRĂCIUN LUMINOS CĂ S-A NĂSCUT HRISTOS!

 

TRIUMFUL VIEŢII - Ce este păcatul?_2

Toate popoarele sunt ca o nimica înaintea Lui; ele preţuiesc înaintea Lui cât o suflare. / Cu cine veţi asemăna voi pe Cel Preaputernic şi unde veţi găsi altul asemenea Lui? 

(Isaia 40:17,18) 

Cuvintele nu sunt suficiente pentru a pefigura imaginea lui Dumnezeu după înţelesurile noastre slabe; putem însă aprecia că El este cu mult mai mult decît infinitul, puterea Sa este fără vreo limită, iar măreţia slavei Sale este cununa atotcuprizătoare a tuturor acestora.

“Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El” (Coloseni 1:16).

Capacitatea şi puterea Lui sunt atât de mari încât până şi timpul îl poate face să se dilate după voia Sa sau să se contracte  instantaneu: “Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi” (2 Petru 3:8). 

De aici reiese şi caracterul infailibil al lui Dumnezeu, căci El, ştiindu-le pe toate încă dinainte de a fi făcute (“Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult…” – Psalm 138:5), cu siguranţă nu le va rândui spre păstrare decât pe cele bune, iar pe cele rele le va destina deşertăciunii, spre pieire.

Devine astfel uşor de realizat că, deoarece toate au fost făcute întru El şi de către El, nimeni nu se poate compara cu Dumnezeu şi nu poate avea pretenţii în faţa Acestuia, după cum ne-a spus chiar El: “Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu” (Cartea lui Iov 41:11).

Este copleşitor, prin semnificaţiile implicate, gândul că Acest Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Sa şi, în infinita Sa dragoste şi răbdare, lucrează permanent spre a-l aduce înapoi pe acest fiu rătăcitor, la fel cum acesta s-a și despărţit de El, adică prin propria-i alegere.

ZONA GRI_10 – JUDECATA

De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda (1Cor.4:5). Amin! 

Evadaţi deci din zona gri şi schimbaţi iluzia zămislită din pofte, prin exacerbarea simţurilor, cu certitudinea vieţii, care are un singur izvor şi deţinător – Dumnezeu, Cel care o oferă tuturor celor care Îl caută şi se ţin de numele Său, precum ni s-a spus:

“Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui” (Fapte 2:21) şi întărit:

"Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi"; şi "să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului" (2 Timotei 2:19b). 

Valorificați deci prin credință darul vieții pe care l-ați primit prin harul Domnului Iisus Hristos, cel ce s-a dat pe sine, din iubire, ca jertfă pentru mântuirea noastră!

“Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata, / Tot aşa şi Hristos, după ce a fost adus o dată jertfă, ca să ridice păcatele multora, a doua oară fără de păcat Se va arăta celor ce cu stăruinţă Îl aşteaptă spre mântuire” (Evrei 9:27,28).

Gândiţi-vă că noi nu putem alege în ce epocă să trăim, dar după cum ceasul a început dintr-o dată să ticăie pentru fiecare dintre noi, tot aşa se şi poate opri şi nu mai putem reveni spre a face alegerea prin care să determinăm locul în care ne vom petrece eternitatea. 

FĂRĂ DUMNEZEU NIMIC NU ESTE CU PUTINŢĂ

Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută (Evrei 11:6). Amin! 

Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte (Evrei 12:6). Amin! 

IUBIREA DOMNULUI HRISTOS

Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. / Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc (Ioan 15:13,14). Amin! 

CALEA SPINILOR_14 - NUMAI PRIN IISUS HRISTOS…

“Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră” (2 Petru 3:17)

Şi nimeni nu se poate mântui prin merite şi eforturi proprii dacă nu crede în Iisus Hristos şi nu se străduieşte a-L urma pe Acesta: “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. / Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8,9).

Iată ce sprijin binecuvântat avem în lupta noastră cu întunericul şi răul pătrunse în lumea aceasta odată cu comiterea păcatului originar. Acesta este chiar Dumnezeu, Cel ce a făcut toate cele văzute şi nevăzute şi care nicicând nu se schimbă, rămânând de-a pururi credincios în făgăduinţele făcute. Şi dacă El le-a făcut pe toate, cine oare Îi poate sta împotrivă?! Şi dacă nimeni nu Îi poate sta împotrivă, avem noi oare de ce a ne mai teme?

“Aşa că putem zice plini de încredere: "Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?" (Evrei 13:6). 

Ca să vă bucuraţi de sprijinul lui Dumnezeu nu trebuie deci decât să acceptaţi darul Său, căci Domnul, Care le ştie pe toate, a făcut în aşa fel ca să puteţi intra în împărăţia Sa dacă îl primiţi şi credeţi din toată inima, cu pocăinţă şi cu speranţă, asemenea fiului rătăcitor a cărui minte s-a luminat şi, din chiar sufernţa cu care suferea, a aflat calea binecuvântată a întoarcerii şi împăcării cu Tatăl său.

Şi noi o ştim pe a noastră: “Iisus i-a zis: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). 

LA MULŢI ANI!

Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos (2Tesal.1:2). Amin! 

MOŞTENITORI AI VIEŢII VEŞNICE

Ci creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava, acum şi în ziua veacului! Amin (2Petru 3:18).  

CALEA SPINILOR_5 - PĂRTAŞI AI LUI HRISTOS

Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră (2 Petru 3:17)

“Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă, începutul stării noastre întru El” (Evrei 3:14). 

A crede înseamnă nu numai a stabili o relaţie personală cu Dumnezeu prin Mijlocitorul şi Domnul nostru, Iisus Hristos, dar şi a rămâne neabătuţi în aceasta spre a vă transforma corespunzător astfel încât să deveniţi slujitorii devotaţi ai adevărului şi ai dragostei divine, printr-o vie renaştere spirituală, după cum am văzut puţin mai înainte: 

“Curăţindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa, / Fiind născuţi din nou nu din sămânţă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi care rămâne în veac” (1 Petru 1:22,23).

Ceea ce ni s-a spus în pilda semănătorului, redată anterior, de către Iisus este că oricine are râvnă şi aduce rod după trecerea la credinţă şi se zideşte mai departe atât pe sine, cât şi pe semenii săi, va fi găsit vrednic de a intra în împărăţia Domnului, căci pilda nu a fost spusă numai pentru cei care L-au văzut şi L-au auzit, după cum a lăsat cunoscut în alt loc, atunci când, răspunzâdu-i lui Toma, “Iisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20:29). 

POMENIREA DOMNULUI IISUS HRISTOS

Dar ce zice Scriptura? "Aproape este de tine cuvântul, în gura ta şi în inima ta", - adică cuvântul credinţei pe care-l propovăduim. / Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. / Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire. 

(Romani 10:8-10). Amin! 

SEMNELE VENIRII SALE - partea IX

“Şi le-a spus o pildă: Vedeți smochinul și toți copacii: / Când ȋnfrunzesc aceștia, văzându-i, de la voi ȋnșivă știți că vara este aproape. / Așa și voi, când veți vedea făcându-se acestea, să știți că aproape este ȋmpărăția lui Dumnezeu.” 

(Luca 21:29-31) 

Am văzut că dacă sunteţi cu adevărat credincioşi veţi putea spune că timpul lucrează în favoarea voastră căci scurgerea lui nu face decât să ne apropie şi mai mult de Cel ce ne-a lăsat făgăduinţa mântuirii prin harul lui Dumnezeu, care ne conduce la viaţă veşnică: 

“Drept aceea, fraţilor, având îndrăzneală, să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus, / Pe calea cea nouă şi vie pe care pentru noi a înnoit-o, prin catapeteasmă, adică prin trupul Său, / Şi având mare preot peste casa lui Dumnezeu, / Să ne apropiem cu inimă curată, întru plinătatea credinţei, curăţindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rău, şi spălându-ne trupul în apă curată, / Să ţinem mărturisirea nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este Cel ce a făgăduit” (Evrei 10:19-23). 

 

“Căci atunci, când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. / Deci ce roadă aveaţi atunci? Roade de care acum vă e ruşine; pentru că sfârşitul acelora este moartea. / Dar acum, izbăviţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră spre sfinţire, iar sfârşitul, viaţă veşnică. / Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6:20-23). 

De asemenea, am luat încredinţare că chiar dacă nu sunteţi credincioşi, încă nu este prea târziu pentru a vă smeri şi confesa Domnului că sunteţi păcătoşi: “Deci pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre” (Fapte 3:19), căci aşa cum ne-a spus încă de la prima Sa venire: “…Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă” (Matei 9:13). 

Vino, Doamne Iisuse Hristoase! 

Va urma >>>  

CINA CEA DE TAINĂ

Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. / Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii. / În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi. 

(Ioan 14:18-20). Amin! 

LIPSIŢI DE SLAVA LUI DUMNEZEU

Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. / Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl (Fiplipeni 2:10,11). Amin!  

LA MULŢI ANI!

Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos (2Tesal.1:2). Amin! 

LUCRAREA LUI DUMNEZEU_9

Căci atunci, când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. / Deci ce roadă aveaţi atunci? Roade de care acum vă e ruşine; pentru că sfârşitul acelora este moartea. / Dar acum, izbăviţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră spre sfinţire, iar sfârşitul, viaţă veşnică. / Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru (Romani 6:20-23). Amin!  

DOMNUL VINE! - SUNTEŢI PREGĂTIŢI?

      În creștinismul timpuriu formularea „Domnul vine” (Maran atha) era folosită drept salut, atât de recunoaștere, cât și de ȋncurajare ȋntre creștini. Cu timpul, asimilată de biserică, a devenit o formulare ceremonială și ulterior scriptică, adică fiind ȋntâlnită preponderent ȋn scrieri și mai puțin ȋn adresarea verbală.

Deși datorită neglijenței umane ea a ajuns ȋn fundalul exprimării creștine, căpătând mai mult un caracter festiv, totuși pentru credincioșii fervenți a rămas ȋntotdeuna expresia speranței supreme că revenirea lui Iisus Hristos se păstrează permanent iminentă, conform voii lui Dumnezeu, confirmată și de cartea Apocalipsa care se ȋncheie apoteotic cu versetul: „Cel ce mărturisește acestea zice: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!” (Apoc.22:20).

Totuși toți credincioșii știu că venirea Domnului va fi precedată de anumite semne legate de starea omenirii, precum:

-         propovăduirea Evangheliei se va fi făcut la toate neamurile: „Şi se va propovădui această Evanghelie a ȋmpărăției ȋn toată lumea spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul (Mat.24:14);

-         instaurarea apostaziei, lepădarea de credință și respingerea Duhului Sfânt: „Zic vouă ca le va face dreptate ȋn curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credință pe pământ?” (Luc.18:8); „Pentru că taina fărădelegii se și lucrează, până când cel care o ȋmpiedică acum va fi dat la o parte” (2Tes.2:7);

-         generalizarea stilului păgân de viață, bazat pe pofte și idoli, ȋn toate domeniile vieții pământești: „Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului: / Mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. / Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, şi zideau, / Iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi, / La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului (Luca 17:26:30);

-         persecuția creștinilor pentru credința lor ȋn Iisus Hristos și ascultarea cu consecvență a poruncilor Lui: „Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu” (Mat.24:9);

-         apariția de numeroși falși profeți și antihriști care ȋi vor duce pe cei mai mulți ȋn rătăcire: „Iar El a zis: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni ȋn numele Meu, zicând: Eu sunt, și vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei” (Luc.21:8).

          Dar nu numai starea oamenilor va fi afectată și deteriorată accelerat, ci și ȋntregul pământ și cer, așa după cum voi arăta ȋntr-un viitor articol dedicat specific acestor semne.

          Totuși, acum voi face o scurtă referire și la unele dintre acestea pentru a putea ajunge de o manieră sugestivă la ȋncheierea mesajului acestui articol.

          Este evident că tot mai multe și mai largi regiuni ale planetei au ȋnceput să fie devastate de dezastre naturale de o neobișnuită forță. Astfel ȋn ultimii ani s-au ȋnregistrat cele mai mari și numeroase uragane, puternice cutremure și fenomene conexe (valuri tsunami), dar și avertizări tot mai dese ale oamenilor de știință și meteorologilor despre ȋncălzirea globală și urmările ce pot apărea. Oricum, schimbările survenite ȋn ultimii ani au fost atât de dramatice ȋncât ar fi o perspectivă ȋnspăimântătoare să le relaționezi ȋn ȋntregime numai la efectul de seră.

          Acum devine tot mai manifestă convingerea că profețiile bibilice constituie cheia ȋnțelegerii de ce suntem martorii tot mai multor dezastre. Cuvântul Domnului spune că semnele prevestitoare ale marii strâmtorări vor crește precum durerile nașterii, adică vor deveni tot mai frecvente și mai intense. Dar natura „durerilor nașterii” nu se rezumă numai la vreme și factorii meteorologici. Sau la cutremure și inundații. Ci și la efectele produse de nebunia umană: terorismul s-a globalizat și el, ca și amenințarea unui conflict nuclear; de asemenea, migrația tot mai susținută ce potențializeză conflictele etnice, alături de evoluția economică și tehnologică, conducând la condiționarea oamenilor până la sclavagizarea lor benevolă, precum și continua erodare globală a prinicipiilor morale. Iar războiele au devenit deja un fundal modern al modului de viață al epocii contemporane.

          În anii ce vor veni mă aștept la indicii că suntem spre punctul final al graficului profetizat. Dacă „durerile nașterii” vor continua să devină și mai mari, ne putem aștepta ca evenimentele ce vor urma să aibă un profund impact asupra umanității. Pentru a ajunge la un mediu favorabil instaurării regimului polițienesc (pe care apoi antichrisitul ȋl va folosi pentru controlul omenirii) este suficient să se ȋntâmple un eveniment semnificativ pentru ca națiunile să devină doritoare a renunța la libertățile civile de dragul unei iluzorii securități.

          Nu cred că acest eveniment va fi răpirea. Dar dacă, spre exemplu, o bombă nucleară, chimică sau bacteriologică explodează ȋntr-un oraș major, sau o molimă se declanşează ucigând milioane de oameni, comunitatea umană se va ȋndrepta rapid spre autoritarism pentru a putea spera ȋn controlul violenței sau al altor amenințări. Şi asta pentru că cea mai mare parte a oamenilor, inclusiv cei decidenți, sunt mult mai ȋncrezători ȋn “pacea lor”  decât ȋn pacea Domnului. Deci ȋl reneagă pe Iisus Hristos și continuă rebeliunea ȋmpotriva lui Dumnezeu, căci  „Toți s-au abătut, ȋmpreună netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este” (Rom.3:12).

          De aceea elementele și fenomenele de domeniul astrofizicii și geofizicii, dar și cele sociale, prin manifestările lor de intensitate crescândă, ar trebui să fie severe avertismente spre trezirea celor ce mai au șanse să se ȋntoarcă la calea cea dreaptă, „Căci mai este puțin timp, prea puțin, și Cel ce e să vină, va veni și nu va ȋntârzia” (Evr.10:37).

          Precum și puternicul ȋnger coborât pe pământ ȋn fața Apostolului Ioan a ȋntărit: „Şi s-a jurat pe Cel ce este viu ȋn vecii vecilor, Care a făcut cerul și cele ce sunt ȋn cer și pământul și cele ce sunt pe pământ și marea și cele ce sunt ȋn mare, ca timp nu va mai fi” (Apoc.10:6).

          „Şi Duhul și mireasa zic: Vino. Şi cel ce aude să zică: Vino. Şi cel ȋnsetat să vină, cel ce dorește să ia ȋn dar apa vieții” (Apoc.22:17).

          Iar Domnul nostru, „Cel ce mărturisește acestea zice: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse! (Apoc.22:20).

          „Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi!” (Rom.16:20).