Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră (2 Petru 3:17)
“Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă, începutul stării noastre întru El” (Evrei 3:14).
A crede înseamnă nu numai a stabili o relaţie personală cu Dumnezeu prin Mijlocitorul şi Domnul nostru, Iisus Hristos, dar şi a rămâne neabătuţi în aceasta spre a vă transforma corespunzător astfel încât să deveniţi slujitorii devotaţi ai adevărului şi ai dragostei divine, printr-o vie renaştere spirituală, după cum am văzut puţin mai înainte:
“Curăţindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa, / Fiind născuţi din nou nu din sămânţă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi care rămâne în veac” (1 Petru 1:22,23).
Ceea ce ni s-a spus în pilda semănătorului, redată anterior, de către Iisus este că oricine are râvnă şi aduce rod după trecerea la credinţă şi se zideşte mai departe atât pe sine, cât şi pe semenii săi, va fi găsit vrednic de a intra în împărăţia Domnului, căci pilda nu a fost spusă numai pentru cei care L-au văzut şi L-au auzit, după cum a lăsat cunoscut în alt loc, atunci când, răspunzâdu-i lui Toma, “Iisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20:29).