“Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră” (2 Petru 3:17)
Şi nimeni nu se poate mântui prin merite şi eforturi proprii dacă nu
crede în Iisus Hristos şi nu se străduieşte a-L urma pe Acesta: “Căci prin har
aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul
lui Dumnezeu. / Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8,9).
Iată ce sprijin binecuvântat avem în lupta noastră cu întunericul şi
răul pătrunse în lumea aceasta odată cu comiterea păcatului originar. Acesta
este chiar Dumnezeu, Cel ce a făcut toate cele văzute şi nevăzute şi care
nicicând nu se schimbă, rămânând de-a pururi credincios în făgăduinţele făcute.
Şi dacă El le-a făcut pe toate, cine oare Îi poate sta împotrivă?! Şi dacă
nimeni nu Îi poate sta împotrivă, avem noi oare de ce a ne mai teme?
“Aşa că putem zice plini de încredere: "Domnul este ajutorul meu,
nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?" (Evrei 13:6).
Ca să vă bucuraţi de sprijinul lui Dumnezeu nu trebuie deci decât să
acceptaţi darul Său, căci Domnul, Care le ştie pe toate, a făcut în aşa fel ca
să puteţi intra în împărăţia Sa dacă îl primiţi şi credeţi din toată inima, cu
pocăinţă şi cu speranţă, asemenea fiului rătăcitor a cărui minte s-a luminat
şi, din chiar sufernţa cu care suferea, a aflat calea binecuvântată a
întoarcerii şi împăcării cu Tatăl său.
Şi noi o ştim pe a noastră: “Iisus i-a zis: "Eu sunt Calea,
Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6).