“Deci le-a zis Iisus:
Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina ca să nu vă
prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge” (Ioan
12:35)
Înţelegem acum de ce această viaţă temporală, pe care am primit-o prin graţia lui Dumnezeu, spre a ajunge să putem face în cunoştinţă de cauză alegerea mântuitoare, ne este afectată de atâtea aspecte negative, care ne pot altera traiul cotidian până acolo incât acesta să ni se pară un blestem. Şi cu cât aceia dintre noi care se vor lăsa copleşiţi de forţa celui rău şi vor accepta jugul său, lăsându-se seduşi de falsele sale valori de care ar putea beneficia în această viaţă pe pământ – avere, putere lumească, faimă şi onoruri omeneşti, satisfacerea poftelor, mulţumirea unor simţuri exacerbate etc. - cu atât se vor afunda în întuneric şi se vor înstrăina de Dumnezeu, devenind servanţii stăpânitorului vremelnic al acestei lumi şi acceptând povara păcatului ce va deveni stigmatul osândei lor veşnice.
Iată cum îi descrie Cuvântul lui
Dumnezeu pe cei ce se lasă astfel purtaţi, fără împotrivire, pe o asemenea
cale:
“Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, / Grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, / Neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă; / Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac” (Romani 1:29-32).
Aceştia, prin propria lor alegere,
s-au înstrăinat de Dumnezeu şi nu mai pot produce roadele cele bune insuflate
de Domnul, spre îndrerptarea şi mântuirea oricărui om ce Îl caută pe Mântuitor
şi îşi pune credinţa în El.
