ÎNVĂŢĂTURILE DOMNULUI HRISTOS_18

Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. / În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. / Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. / Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu / Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut (Ioan 1:9-13) 

Înțelegem prin urmare de ce planul lui Dumnezeu cu poporul lui Israel nu a funcționat: datorită lipsei de credință a acestuia și a orbirii sale ca urmare a iubirii întunericului adus peste ei de cel rău spre a le ascunde faptele rele.

"Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. / Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor" (Matei 15:8,9).

“Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?” (Luca 6:39).

“Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele” (Ioan 3:17-19). 

Datorită acceptării celor rele în viața lor, adică a păcatului, ei au trădat dreapta  credință și s-au supus celui rău:

“Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona (Luca 16:13).

De aceea Domnul I-a admonestat prin viu grai:

“Şi El le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu” (Luca 16:15).

“Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8:44).

De aceea era nevoie de un nou popor special, al credincioșilor, ales prin harul lui Hristos și păzit întru credința prin numele Acestuia.  

APOCALIPSA (cap.18 – extras)

Iar împăraţii pământului, care s-au desfrânat cu ea şi s-au dezmierdat cu ea, se vor jeli şi se vor bate în piept pentru ea, când vor vedea fumul focului în care arde, / Stând departe de frica chinurilor ei, şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, că într-un ceas a venit judecata ta! (Apocalipsa 18:9,10). Amin!

Şi strigau, uitându-se la fumul focului în care ardea, zicând: Care cetate era asemenea cu cetatea cea mare! / Şi îşi puneau ţărână pe capetele lor şi strigau plângând şi tânguindu-se şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, în care s-au îmbogăţit din comorile ei toţi cei ce ţin corăbii pe mare, că într-un ceas s-a pustiit! (Apocalipsa 18:18,19). Amin!