PREŢUL MÂNTUIRII_3 - REBELIUNEA SATANEI

Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, / Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu. 

(2Tesaloniceni 2:3,4). Amin! 

În tot ceea ce s-a întâmplat atunci găsiţi oare vreo imputare care ar putea să-I fie adresată lui Dumnezeu?

Dacă părinţii primordiali ai omenirii ar fi ascultat cuvântul Acestuia şi nu s-ar fi lăsat manipulaţi de diavol, omenirea ar fi moştenit perpetuu raiul creat de Dumnezeu, rămânând veşnic în Împărăţia lui Dumnezeu şi nemaicunoscând astfel moartea şi toate celelalte suferinţe aduse de atingerea păcatului, toate incompatibile cu prezenţa lui Dumnezeu. 

Şi, cu toate acestea, de-a lungul istoriei lumeşti, cel mai blamat personaj pentru necazurile întâmpinate de om în viaţa pământească a devenit (prin practicarea subtilă de către tatăl minciunii a aceleiaşi insidioase ademeniri şi iluzionări până la transpunerea sa axiomatică în mintea celor mai mulţi oameni) Însuşi Dumnezeu, adică tocmai Cel care ne-a dat viaţă şi care nu doreşte nicicând ca noi să pierdem acest dar al Său.

“Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc. / Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatăl, aşa vorbesc”. 

(Ioan 12:44-50). Amin! 

Acela expus mai înainte este mecanismul ingenios al minciunii prin care suntem permanent îndemnaţi să muşcăm, fiecare dintre noi, din fructul oprit şi, devenind captivi în rebeliunea satanei, să schimbăm, prin urmare, voluntar calea luminii şi a vieţii veşnice pe cea a întunericului şi a morţii eterne. 

DOMNUL VINE! - SUNTEŢI PREGĂTIŢI?

      În creștinismul timpuriu formularea „Domnul vine” (Maran atha) era folosită drept salut, atât de recunoaștere, cât și de ȋncurajare ȋntre creștini. Cu timpul, asimilată de biserică, a devenit o formulare ceremonială și ulterior scriptică, adică fiind ȋntâlnită preponderent ȋn scrieri și mai puțin ȋn adresarea verbală.

Deși datorită neglijenței umane ea a ajuns ȋn fundalul exprimării creștine, căpătând mai mult un caracter festiv, totuși pentru credincioșii fervenți a rămas ȋntotdeuna expresia speranței supreme că revenirea lui Iisus Hristos se păstrează permanent iminentă, conform voii lui Dumnezeu, confirmată și de cartea Apocalipsa care se ȋncheie apoteotic cu versetul: „Cel ce mărturisește acestea zice: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!” (Apoc.22:20).

Totuși toți credincioșii știu că venirea Domnului va fi precedată de anumite semne legate de starea omenirii, precum:

-         propovăduirea Evangheliei se va fi făcut la toate neamurile: „Şi se va propovădui această Evanghelie a ȋmpărăției ȋn toată lumea spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul (Mat.24:14);

-         instaurarea apostaziei, lepădarea de credință și respingerea Duhului Sfânt: „Zic vouă ca le va face dreptate ȋn curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credință pe pământ?” (Luc.18:8); „Pentru că taina fărădelegii se și lucrează, până când cel care o ȋmpiedică acum va fi dat la o parte” (2Tes.2:7);

-         generalizarea stilului păgân de viață, bazat pe pofte și idoli, ȋn toate domeniile vieții pământești: „Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului: / Mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. / Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, şi zideau, / Iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi, / La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului (Luca 17:26:30);

-         persecuția creștinilor pentru credința lor ȋn Iisus Hristos și ascultarea cu consecvență a poruncilor Lui: „Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu” (Mat.24:9);

-         apariția de numeroși falși profeți și antihriști care ȋi vor duce pe cei mai mulți ȋn rătăcire: „Iar El a zis: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni ȋn numele Meu, zicând: Eu sunt, și vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei” (Luc.21:8).

          Dar nu numai starea oamenilor va fi afectată și deteriorată accelerat, ci și ȋntregul pământ și cer, așa după cum voi arăta ȋntr-un viitor articol dedicat specific acestor semne.

          Totuși, acum voi face o scurtă referire și la unele dintre acestea pentru a putea ajunge de o manieră sugestivă la ȋncheierea mesajului acestui articol.

          Este evident că tot mai multe și mai largi regiuni ale planetei au ȋnceput să fie devastate de dezastre naturale de o neobișnuită forță. Astfel ȋn ultimii ani s-au ȋnregistrat cele mai mari și numeroase uragane, puternice cutremure și fenomene conexe (valuri tsunami), dar și avertizări tot mai dese ale oamenilor de știință și meteorologilor despre ȋncălzirea globală și urmările ce pot apărea. Oricum, schimbările survenite ȋn ultimii ani au fost atât de dramatice ȋncât ar fi o perspectivă ȋnspăimântătoare să le relaționezi ȋn ȋntregime numai la efectul de seră.

          Acum devine tot mai manifestă convingerea că profețiile bibilice constituie cheia ȋnțelegerii de ce suntem martorii tot mai multor dezastre. Cuvântul Domnului spune că semnele prevestitoare ale marii strâmtorări vor crește precum durerile nașterii, adică vor deveni tot mai frecvente și mai intense. Dar natura „durerilor nașterii” nu se rezumă numai la vreme și factorii meteorologici. Sau la cutremure și inundații. Ci și la efectele produse de nebunia umană: terorismul s-a globalizat și el, ca și amenințarea unui conflict nuclear; de asemenea, migrația tot mai susținută ce potențializeză conflictele etnice, alături de evoluția economică și tehnologică, conducând la condiționarea oamenilor până la sclavagizarea lor benevolă, precum și continua erodare globală a prinicipiilor morale. Iar războiele au devenit deja un fundal modern al modului de viață al epocii contemporane.

          În anii ce vor veni mă aștept la indicii că suntem spre punctul final al graficului profetizat. Dacă „durerile nașterii” vor continua să devină și mai mari, ne putem aștepta ca evenimentele ce vor urma să aibă un profund impact asupra umanității. Pentru a ajunge la un mediu favorabil instaurării regimului polițienesc (pe care apoi antichrisitul ȋl va folosi pentru controlul omenirii) este suficient să se ȋntâmple un eveniment semnificativ pentru ca națiunile să devină doritoare a renunța la libertățile civile de dragul unei iluzorii securități.

          Nu cred că acest eveniment va fi răpirea. Dar dacă, spre exemplu, o bombă nucleară, chimică sau bacteriologică explodează ȋntr-un oraș major, sau o molimă se declanşează ucigând milioane de oameni, comunitatea umană se va ȋndrepta rapid spre autoritarism pentru a putea spera ȋn controlul violenței sau al altor amenințări. Şi asta pentru că cea mai mare parte a oamenilor, inclusiv cei decidenți, sunt mult mai ȋncrezători ȋn “pacea lor”  decât ȋn pacea Domnului. Deci ȋl reneagă pe Iisus Hristos și continuă rebeliunea ȋmpotriva lui Dumnezeu, căci  „Toți s-au abătut, ȋmpreună netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este” (Rom.3:12).

          De aceea elementele și fenomenele de domeniul astrofizicii și geofizicii, dar și cele sociale, prin manifestările lor de intensitate crescândă, ar trebui să fie severe avertismente spre trezirea celor ce mai au șanse să se ȋntoarcă la calea cea dreaptă, „Căci mai este puțin timp, prea puțin, și Cel ce e să vină, va veni și nu va ȋntârzia” (Evr.10:37).

          Precum și puternicul ȋnger coborât pe pământ ȋn fața Apostolului Ioan a ȋntărit: „Şi s-a jurat pe Cel ce este viu ȋn vecii vecilor, Care a făcut cerul și cele ce sunt ȋn cer și pământul și cele ce sunt pe pământ și marea și cele ce sunt ȋn mare, ca timp nu va mai fi” (Apoc.10:6).

          „Şi Duhul și mireasa zic: Vino. Şi cel ce aude să zică: Vino. Şi cel ȋnsetat să vină, cel ce dorește să ia ȋn dar apa vieții” (Apoc.22:17).

          Iar Domnul nostru, „Cel ce mărturisește acestea zice: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse! (Apoc.22:20).

          „Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi!” (Rom.16:20).

SA NU SE TULBURE INIMA VOASTRA

1. În privinţa venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, fraţilor,

2. Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea, nici să vă spăimântaţi - nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit.
3. Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,
4. Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu. (2Tes,2)