SEMNELE VENIRII SALE - partea VII

“Şi le-a spus o pildă: Vedeți smochinul și toți copacii: / Când ȋnfrunzesc aceștia, văzându-i, de la voi ȋnșivă știți că vara este aproape. / Așa și voi, când veți vedea făcându-se acestea, să știți că aproape este ȋmpărăția lui Dumnezeu.” 

(Luca 21:29-31). 

Pe lângă semnele enumerate mai înainte, din Biblie aflăm şi alte menţiuni care ne pot clarifica asupra secvenţei temporale în care vieţuim şi cât de aproape suntem de revenirea Domnului.
Astfel, în Apocalipsa 6:9-11, ni de relatează: “Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. / Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? / Şi fiecăruia dintre ei i s-a dat câte un veşmânt alb şi li s-a spus ca să stea în tihnă, încă puţină vreme, până când vor împlini numărul şi cei împreună-slujitori cu ei şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei”.
Putem înţelege de aici de ce diavolul, împreună cu acoliţii săi, lucrează cu perseverenţă la atingerea a două scopuri:
- 1 - înstrăinarea totală a oamenilor spre a fi depărtaţi de la credinţa care îi poate zidi ca slujitori împlinitori ai numărului ce trebuie împlinit;
- 2 - nimicirea în masă a oamenilor (prin războaie, cataclisme, catastrofe, segregaţionism, crime, avorturi, epidemii, poluare, foamete, dependenţe ş.a.) pentru a scădea numărul celor dintre care se pot deosebi cei ce pot alege calea credinţei. 

Ei au scăpat însă din vedere nu numai puterea lui Dumnezeu (“Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam” – Matei 3:9), ci şi însăşi lucrarea lui Dumnezeu pentru împlinirea căreia Acesta poate să scurteze zilele, după cum ne-a şi preanunţat.
Iar dacă până acum 100 de ani populaţia pământului nu atinsese nici jumătate din cea de acum, cum ne-am putea explica o creştere exponenţială a acesteia care s-a înregistrat chiar în condiţiile nimicirii din ce în ce mai intense a acesteia, precum am amintit mai sus?!
A scurta zilele o poate face şi prin accelerarea desfăşurării evenimentelor, aşa cum ni s-a lăsat prin cuvântul Apostolului Pavel:
“Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea. / Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea. / Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur. / Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. / De aceea să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji” (1Tesal.5:2-6). Amin!
Dar o poate face şi pur şi simplu prin acţiune directă:
“Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. / Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile” (Matei 24:21,22).
“Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi” (2Petru 3:8).Amin!
Şi o ultimă precizare consemnată de Apostolul Pavel:
“Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, / Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (2Tesaloniceni 2:3,4). Amin!
Şi cu acesta va veni şi finalul:
“Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. / Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale” (2Tesal.2:7,8). Amin! 

Va urma >>> 

CHINURILE CRUCIFICĂRII

Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. / Luaţi aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre (Evrei 12:2,3). 

CEEA CE NE SUSŢINE

Trupurile noastre au fost originar create din solul grădinii Eden. Nu ar trebui deci să ne surprindă că ele sunt susţinute cu provizii ce provin tot din pământ.

Orice resursă alimentară îşi găseşte, în cele din urmă, sursa de hrănire în sol şi aceste surse ne susţin prin urmare trupurile.

În mod similar, sufletele noastre provin din suflarea lui Dumnezeu şi nu ar trebui să ne surprindă că sunt susţinute prin Duhul şi Cuvântul lui Dumnezeu, care au fost insuflate tot de Acesta.

Dacă ne programăn alimentaţia în fiecare zi pentru a ne susţine trupurile în viaţa temporală, nu tot aşa ar trebui să ne planificăm cotidian şi festinurile cu Cuvântul Domnului, pentru a ne susţine în Duh sufletele în creşterea lor spre viaţă veşnică?

Ce credeţi că primează?

“Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă” (Ioan 6:63).

Deci trupul nu este decât vasul animat în care sufletul omului şi duhul turnat în el călătoresc în drumul spre viaţa veşnică pe care o avem întru Hristos.

“Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă" (1Cor,15:45).

Primul este pământesc, firesc, iar cel de-al doilea duhovnicesc, adică din cer, având deci rezonanţe diferite.

De aceea Apostolul Pavel ne şi îndemna:

 “Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. / Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică” (Gal.6:7,8).

“Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. / Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm” (Gal.5:24,25).

“Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, / Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, / Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului (Efe.4:22-24).

Numai printr-o astfel de schimbare vom putea deveni moştenitori alături de Iisus Hristos “Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc” (1Cor.15:49).

Aleluia! Amin!