De
ce găseşte cineva bucuria de a învăţa şi respecta legile?
Cei
mai mulţi dintre noi găsim legile ca fiind restrictive întrucât ne spun ce nu
trebuie făcut.
Dar
psalmistul laudă orânduirile Domnului. El chiar şi-a impus să le memoreze şi să
le recite cu glas tare.
De
ce este el oare aşa de doritor de a învăţa şi urma căile Domnului?
Deoarece
a descoperit că în aceste legi se află viaţă: “Cercetaţi Scripturile, că
socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică” (Ioan 5:39, 40 – continuarea frazei ne
arată şi de ce: “Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine (Iisus Hristos –
n.n.). / Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!”
Păcatul
ne desparte de Dumnezeu şi de plinătatea vieţii perfecte pe care ne-o oferă
Domnul.
Cunoscând
ceea ce spun legile lui Dumnezeu ne putem feri de a păcătui împotriva Sa.
Când
vă apropiaţi de Domnul prin rugăciune şi penitenţă, rugaţi-L să vă înveţe
cuvântul Său şi să vă arate cum puteţi să-l aplicaţi în viaţa voastră.
Cei
care resping legile Domnului se află pe o cale care-i conduce la autodistrugere
şi moarte.
Cel
ce a ales primul această cale a fost diavolul [“...pentru ca de la început
diavolul păcătuieşte” (1Ioan 3:8)]. Şi el a reuşit să atragă de partea sa o
treime dintre îngerii lui Dumnezeu, devenind astfel, cu toţii, îngeri decăzuţi
şi exponenţi ai răului. Aceştia sunt oponenţii lui Dumnezeu şi controlează
toate lucrurile rele pe care Dumnezeu le-a separat încă de la început de
creaţia Sa, spre a-i conferi acesteia calitatea de perfectă.
Cum
a reuşit diavolul acest lucru? Pentru a înţelege foarte simplu şi convingător,
este suficient a păstra vii în minte epitetele prin care diavolul ste descris
în Cuvântul lui Dumnezeu: “ucigător de oameni” şI “tatăl minciunii”: “El, de la
început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este
adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este
mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8:44b).
El
este “duşmanul” (“Duşmanul care a semănat-o este diavolul” – Matei 13:39) şi
“potrivnicul” (“Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte
Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul
lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” – 2Tesaloniceni 2:4), care îi
stăpâneşte pe păcătoşi (“Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul
lumii acesteia va fi aruncat afară” – Ioan 12:31) şi îi asupreşte pe oameni
(“(Adică despre) Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu
putere pe Acesta care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de
diavolul” – Fapte 10:38) prin frica de moarte al cărei stăpânitor este (“El S-a
împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea
morţii, adică pe diavolul, / Şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi
ţinea în robie toată viaţa” – Evrei 2:14b,15).
Din
acest motiv orice interferenţă a diavolului sau acoliţilor săi în viaţa
oamenilor aduce denaturare prin atingerea şi asimilarea acelor lucruri rele,
incompatibile cu viaţa dăruită omului de către Dumnezeu şi care au un singur şi
preanunţat final - moartea veşnică şi/sau distrugerea definitivă: “Şi diavolul,
care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi
fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii
vecilor” (Apocalipsa 20:10); “Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de
foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc. / Iar cine n-a fost aflat
scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc” (Apocalipsa
20:14,15).
Pentru
a conştientiza atât pericolul acceptării lucrurilor diavoleşti în viaţa
pământească, cât şi unele din metodele înşelătoare folosite de tatăl minciunii
spre a-i determina pe oameni să-l accepte în viaţa lor, este necesar să
înţelegem şi diverse alte instrumente pe
care le folosesc diavolul şi acoliţii săi, multe dintre ele subtile, atât la
propriu, cât şi la figurat şi care derivă din caracterul lor în întregime
malefic.
Reţinem
astfel că aceştia sunt exponenţii răului şi promotorii păcatului în viaţa
lumească, după cum sunt descrişi şi în alte detalii împreună cu stăpânul lor
diavolul, în Cuvântul lui Dumnezeu:
-
cel rău: “Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi
puterea şi slava în veci. Amin!” (Matei 6:13, Luca 11:4); “Şi răspunzând, duhul cel rău le-a zis: Pe Iisus Îl
cunosc şi îl ştiu şi pe Pavel, dar voi cine sunteţi? / Şi sărind asupra lor
omul în care era duhul cel rău şi
biruindu-i, s-a întărâtat asupra lor, încât ei au fugit goi şi răniţi din casa
aceea” (Fapte 19:15,16); “Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace
sub puterea celui rău” (1Ioan 5:19);
-
cel viclean: “Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean” (Ioan 17:15); “Dar
credincios este Domnul, Care vă va întări şi vă va păzi de cel viclean” (2Tes.3:3); “Nu precum Cain, care era de la cel viclean şi a ucis pe fratele său.
Şi pentru care pricină l-a ucis? Fiindcă faptele lui erau rele, iar ale
fratelui său erau drepte” (1Ioan 3:12);
-
stăpânitorii întunericului: “Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a
sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui
veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Efeseni 6:12);
-
amăgitori: “Pentru că mulţi amăgitori
au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; acesta
este amăgitorul şi antihristul”
(2Ioan 1:7);
-
antihrişti: “Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la
Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist,
despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume” (1Ioan 4:3);
-
fiara: “Fiara pe care ai văzut-o era
şi nu este şi va să se ridice din adânc şi să meargă spre pieire. Şi se vor
mira cei ce locuiesc pe pământ ale căror nume nu sunt scrise de la întemeierea
lumii în cartea vieţii, văzând pe fiară
că era şi nu este, dar se va arăta” (Apocalipsa 17:8).
-
fără de lege: “Şi atunci se va arăta cel fără
de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va
nimici cu strălucirea venirii Sale” (2Tes. 2:8);
-
omul nelegiuirii / fiul pierzării: “Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip;
căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de
credinţă şi nu se va da pe faţă omul
nelegiuirii, fiul pierzării”
(2Tesaloniceni 2:3).
Toţi
aceştia sunt înregimentaţi împreună cu păcătoşii în lucrarea diavolului care va
culmina cu înscăunarea efemeră a Antihristului, cea care va determina revenirea
Domnului Iisus Hristos: “Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului, şi
oştirile lor adunate, ca să facă război cu Cel ce şade pe cal şi cu oştirea
Lui. / Şi fiara a fost răpusă şi, cu ea, proorocul cel mincinos, cel ce făcea
înaintea ei semnele cu care amăgea pe cei ce au purtat semnul fiarei şi pe cei
ce s-au închinat chipului ei. Amândoi au fost aruncaţi de vii în iezerul de foc
unde arde pucioasă. / Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care iese din gura
Celui ce şade pe cal, şi toate păsările s-au săturat din trupurile lor”
(Apocalipsa 19:19-21).
Pentru
a conştientiza atât pericolul acceptării lucrurilor diavoleşti în viaţa
pământească, cât şi unele din metodele înşelătoare folosite de tatăl minciunii
spre a-i determina pe oameni să-l accepte în viaţa lor, vă îndemn să urmăriţi
un scurt film ce abordează de o manieră impresionantă acest subiect:
Cine
este diavolul - cum lucrează azi - mărturii satanişti
.png "Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată")
