“Vi se pare că am venit să dau pace pe
pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare” (Luca 12:51)
Am văzut anterior că, în zilele din urmă, omenirea se va amăgi cu
speranţa unei păci aduse de ultimul idol la care se va închina: antihrist.
Cu siguranţă aceasta
este un puternic instrument de manipulare folosit de stăpânitorul acestei lumi
pentru a prelua controlul total şi a-i ademeni pe oameni pe calea cea lată a
pierzaniei, ţintind de fapt către derutarea şi atragerea pe această cale şi a
celor aleşi. Procedând astfel, stăpânitorul prezentei lumi vremelnice şi
armatele sale întunecate vor duce rebeliunea lor la apogeul dinaintea
săvârşirii sfârşitului mâniei lui Dumnezeu, precum scris este: “Ei vor
porni război împotriva Mielului, dar Mielul îi va birui, pentru că este Domnul
domnilor şi Împăratul împăraţilor şi vor birui şi cei împreună cu El – chemaţi
şi aleşi şi credincioşi” (Apocalipsa 17:14).
Diavolul ştie mai
bine ca oricine că lucrarea sa întunecată i-a pregătit pe oameni astfel încât
aceştia sunt de-acum gata ca, în schimbul unei siguranţe pământeşti iluzorii,
să-şi amaneteze libertatea, uitând de Cel care cu adevărat îi poate elibera şi
încerzându-se mai repede în omul trupesc şi puterile oculte ce îl sprijină. Ȋn felul acesta ei nu mai ţin cont nici măcar de înţelepciunea
lumească, ajungând
în situaţia descrisă într-un aforism al lui Benjamin Franklin: “Cine dă
libertatea în schimbul siguranţei, nu le merită pe niciuna şi le va pierde pe
ambele”.
Procesul acesta de
tranzacţionare a libertăţii a început încă de la primirea de către om a
păcatului şi s-a perpetuat de-a lungul istoriei prin diverse forme de dominaţie
impuse fie cu mijloace violente, fie cu mijloace mai subtile precum banul,
ştiinţa, tehnologia, informaţia, muzica, sportul ş.a.m.d. Ne aflăm acum la
punctul culminant când toate aceste mijloace nu numai că s-au perfecţionat, dar
ele pot fi sincronizat folosite în acelaşi timp şi scop: impunerea unei
autorităţi globale cu atribuţiuni mondiale despotice în toate domeniile de
interes general: politic, economic, financiar, militar, social, religios şi
spiritual, cu scopul de a-i supune necondiţionat pe oameni şi a-i transforma în
roboţi obedienţi ai unei puteri oculte şi întunecate, cu aparenţe înşelătoare
de putere luminată: “...Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se
închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată”
(Apocalipsa 13:12).
În scurt timp vom fi
înconjuraţi de tot felul de conflicte de mai mare sau mai mică amploare, dar
toate regizate şi direcţionate ca evoluţie, având ca prim scop reducerea
populaţiei pământului, pentru a putea fi mai uşor controlată şi ca scop final
pregătirea omenirii spre a accepta soluţii ce îi vor confisca definitv
libertatea, sub iluzia că i se va reda siguranţa vieţii lumeşti. Deoarece
aceste conflicte vor fi însoţite şi de alte procese abil provocate precum
diverse crize, foamete, epidemii, fenomene naturale adverse fără precedent şi
semne din cer, umanitatea va fi atât de înspăimântată încât va accepta cu
uşurinţă voluntară soluţiile ce îi vor fi propuse, fără a mai conta sursa lor
sau dacă acestea sunt morale, sau măcar echitabile. Vom asista la implementarea
rapidă unor instituţii şi organisme mondiale care împreună vor urmări impunerea
unor soluţii globale, din ce în ce mai dictatoriale, pe măsură ce evenimentele
vor deveni tot mai pernicioase. Ȋn consecinţă aceste soluţii vor culmina prin a fi toate
mondiale, deci şi o
pace mondială,
ultima mare înşelăciune a tatălui minciunii.
“Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să
faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi
nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte
minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii”
(Ioan 8:44).
Este oare şi acesta un semn?
Cu certitudine, “Căci
voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea. / Atunci
când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei
pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea” (1
Tesaloniceni 5:2,3).
Din păcate lumea nu a învăţat lecţiile date de
cel de-al II-lea război mondial, sau mai bine zis nu a fost lăsată să înţeleagă
pentru că ar fi periclitat planurile deşănţate ce nu îi sunt cunoscute, iar
când cineva sparge gheaţa şi i le aduce la cunoştinţă, se aplică o altă lecţie
ce i-a fost subtil indusă: le desconsideră, crezând că sunt numai simple
fabulaţii (unele chiar sunt, fiind prefabricate, cu rolul de a intoxica adevărul).
Gradual lumea a ajuns să privească cu îngăduinţă şi în spirit tolerant ceea ce
ar trebui eradicat cu hotărâre: ambiţiile şi pretenţiile nestăpânite ridicate
pe imoralitate şi nedreptate, lăcomie, crimă, minciună, trufie, răutate,
libertinaj, depravare, toate de inspiraţie demonică, ajungând astfel în postura
acelui tip de creştin căldicel, neplăcut Domnului şi despre care Acesta a zis:
“Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu
ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol!”
(Apocalipsa 3:17). Pentru că, pe bună dreptate, li se potriveşte interogţia
retorică a Apostolului Pavel: “Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau
mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la
înţelesurile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi voiţi să le slujiţi ca
înainte?” (Galateni 4:9).
Cuvântul lui
Dumnezeu este clar în ceea ce priveşte urmările unei astfel de atitudini: va
veni cel mai devastator conflict ce va acoperi globul pământesc de la un capăt
la altul. Asta se va întampla din câteva motive bine statuate în Sfânta
Scriptură:
1. Omenirea continuă refuzul de a-L urma pe Domnul şi
Cuvântul Său, pierzându-şi discernământul şi lăsându-se purtată de iluzii
lumeşti ce vor începe a căpăta un tot mai accentuat sprijin de natură
supranaturală satanică, menit a pregăti înscăunarea antihristului:
“Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor
depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la
învăţăturile demonilor” (1 Timotei 4:1).
Dar lucrurile nu se vor limita numai la aceasta pentru că potrivnicul se
străduieşte cu toate forţele sale să-i ducă în rătăcire şi pe cei aleşi, de va
fi posibil:
“Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da
semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei
aleşi” (Matei 24:24).
Malefica sa lucrare va fi încununată de instalarea antihristului:
“Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va
ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale. / Iar
venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri
şi de semne şi de minuni mincinoase” (2Tesaloniceni 2:8,9).
2. Lumea nu a învăţat mai nimic
din trecut iar acesta îi dicteaza comportamentul prezent:
“Caci precum în zilele acelea dinainte de
potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua cănd a
intrat Noe în corabie,/Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe
toţi, la fel va fi şi la venirea Fiului Omului” (Matei 24:38,39).
“Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau,
vindeau, sădeau, şi zideau, / Iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a
plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi, / La fel va fi în ziua
în care se va arăta Fiul Omului” (Luca 17:28-30).
Omenirea se comportă precum în vremurile trecute, ca şi cum cele două
mari evenimente, potopul şi prima venire a Domnului Iisus Hristos, nici nu s-ar
fi petrecut, nesocotind şi chiar dispreţuind Cuvântul lui Dumnezeu, care ne-a
călăuzit spre singurul ȋmplinitor al Legii, Domnul Iisus
Hristos, prin care ne-a și dăruit harul mântuirii.
“Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui
Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea. / Dar mai lesne e să
treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă” (Luca
16:16,17).
3. Oamenii au devenit prea
preocupaţi de ceea ce cred unii despre alţii şi considerente lumeşti i-au
dezabilitat, împiedicându-i a mai face ceea ce este drept şi adevărat,
înstrăinându-se astfel de Dumnezeu şi de sensul vieţii:
“Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci -
dornici să-şi desfăteze auzul - îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, /
Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme” (2 Timotei
4:3,4),
“Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va raci”
(Matei 24:12),
“Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au
închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în
veci, amin!” (Romani 1:25).
“Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi
Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine”
(Romani 1:28).
4. Nu mai există morală şi, prin
urmare, nici bunavoinţa sau credinţa de a se lua decizii bazate pe adevăr, chiar dacă ar părea dure faţă de deriva în
care se află omenirea, dar a căror lipsă îi va costa pe cei mulţi
pierderea calităţii de fii ai lui Dumnezeu, urmată de aplicarea pedepselor ce
vor consuma mânia lui Dumnezeu:
“Iubitule, nu urma răul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este;
cel ce face rău n-a văzut pe Dumnezeu” (3 Ioan 1:11).
“Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea
Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea,
ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi” (2 Petru
2:20).
“Si El (Mângâietorul), venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi
de judecată” (Ioan 16:8).
“Am văzut, apoi, în cer, alt semn, mare şi minunat: şapte îngeri având
şapte pedepse - cele de pe urmă - căci cu ele s-a sfârşit mânia lui Dumnezeu”
(Apocalipsa 15:1).
Acestea sunt numai
câteva avertismente pentru lumea rebelă, debusolată şi decăzută în care trăim,
care ne arată cât de puţin demne de crezare sunt învăţăturile lumeşti dacă nu
se bazează pe cuvântul Celui care pe toate le-a făcut, “cele din ceruri şi cele
de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute” (Coloseni 1:16), căci
“Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească,
demonică” (Iacov 3:15).
Aşadar toate cele ce vor veni, aduse fiind de
discipolii celui rău, nu vor fi decât nebunia finală care va primi
binemeritatele pedepse ale mâniei divine.
Dar
cei care cred în Hristos nu au a se teme:
“Sau vi se pare că
Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre
zavistie? / Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: "Dumnezeu celor
mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har"./ Supuneţi-vă deci
lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi. /
Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile,
păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici. / Pătrundeţi-vă de
durere. Întristaţi-vă şi vă jeliţi. Râsul întoarcă-se în plâns şi bucuria
voastră în întristare. / Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa”
(Iacov 4:4-10).
“Căci cei ce slujesc bine,
rang bun dobândesc şi mult curaj în credinţa cea întru Hristos Iisus” (1
Timotei 3:13).
Sunt semnele vremurilor tot
mai evidente, mai dese şi mai intense? Nu vă descurajaţi, după cum nici
Apostolul Pavel nu s-a pierdut cu cumpătul în faţa primejdiei de moarte ce
părea implacabilă, ştiind că el se bizuie pe Cel ce nu minte niciodată şi nici
nu-Şi uită făgăduinţele: “De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, căci am încredere
în Dumnezeu, că aşa va fi după cum mi s-a spus” (Fapte 27:25).
Amin! Vino, Doamne Iisuse!