“Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi să
vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor. / Oare vrem să mâniem
pe Domnul? Nu cumva suntem mai tari decât El? / Toate îmi sunt îngăduite, dar
nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc” (1
Corinteni 10:21-23).
Și Domnul nostru ne încurajează să Îl urmăm
cu perseverenţă şi cu credinţă:
“Acestea vi le-am grăit, ca
întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am
biruit lumea” (Ioan 16:33).
Asigurându-ne că va ţine calea permanent deschisă pentru cei aleşi:
“Acestea zice Cel Sfânt,
Cel Adevărat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va
închide şi închide şi nimeni nu va deschide: / Ştiu faptele tale; iată, am
lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă,
fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele
Meu” (Apocalipsa 3:7,8).
Urmându-L vom deveni, prin
credinţă şi cunoaşterea cuvântului lui Dumnezeu, un singur duh cu El:
“Iar cel ce se alipeşte de
Domnul este un duh cu El” (1 Corinteni 6:17).
Ajungând astfel ca născuţi
din nou:
“Fiind născuţi din nou nu
din sămânţă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel
viu şi care rămâne în veac” (1 Petru 1:23).
Căpătând astfel biruinţa:
“Pentru că oricine este
născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit
lumea: credinţa noastră. / Cine este cel ce biruieşte lumea dacă nu cel ce
crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?” (1 Ioan 5:4.5).
Atitudinea este aşadar
definitorie în abordarea corectă a căii de urmat, căci ea ne poate transforma
fie în biruitori ai acestei lumi a păcatului, fie în învinşii şi prizonierii
pierduţi ai săi. Căci dacă ne plecăm în faţa răului, nu mai putem fi exponenţii
binelui, sau dacă ne lăsăm cuprinşi de întuneric, nu vom mai avea părtăşia
luminii, sau dacă devenim adepţii minciunii, nu vom mai cunoaşte adevărul.
