V-aţi
gândit vreodată cât de minunat ar fi dacă aţi putea să-L primiţi pe Iisus în
casele voastre? Şi totuşi adevărul este, după cum chiar El a spus-o, că ar
accepta o astfel de invitaţie: “Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva
glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine”
(Apocalipsa 3:20).
Iisus
Hristos doreşte ca Tatăl şi El să fie inima inimilor noastre. El ştie de ce
vrea să fie în centrul vieţii noastre: ”Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul
Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el” (Ioan
14:23).
Întrebarea
este: vrem oare şi noi?
Imaginaţi-vi-L
pe Iisus intrând în casele voastre chiar acum... Cam ce ar gândi El despre
video-casetele, CD-urile şi colecţia de DVD-uri, reviste şi broşuri pe care le
păstraţi cu satisfacţie? Dar despre alte lucruri ascunse? V-aţi simţi oare
confortabil dacă Iisus ar lua comanda TV şi ar verifica ce canale aţi vizionat?
Ce-ar fi dacă ar merge la computerul vostru şi ar deschide toate site-urile
voastre preferate? V-ar pune toate acestea în încurcătură?
Prea
mulţi dintre noi gândesc: ne putem juca cu păcatul în intimitatea căminului
nostru, fără ca cineva să afle sau să ne afecteze. Dar Domnul ne avertizează
dintodeuna să nu ne jucăm cu păcatul. Păcatul începe, de obicei, cu ceva mic şi
se sfârşeşte cu... vă amintiţi cu ce?
“Căci
dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi;
li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi” (2Petru 2:20).
Hotărâţi-vă
a-L lăsa pe Iisus să aducă curăţenia necesară, până când încă nu aţi
căzut, căci altfel vă aflaţi în marele
pericol de a rămâne alături de îngerii decăzuţi, sub stăpânirea tatălui
minciunii cu care veţi pieri la final în iazul de foc: “Cu neputinţă este
pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei
răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură”
(Evrei 6:6).
Desigur
că asta ar însemna abandonarea câtorva lucruri, sau poate a chiar foarte
multora, cu mari dureri şi poate chiar chinuindu-vă uneori, până veţi reveni la
cuvântul cel bun care zideşte.
Dar
vă asigur că ceea ce El va pune în loc va fi cu atât de mult mai bun încât nu
veţi dori să-l mai pierdeţi vreodată. Nici măcar vreo fărâmă...nici măcar vreo
picătură...
“Ţarina,
când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori asupra ei şi rodeşte iarba
folositoare celor pentru care a fost muncită, primeşte binecuvântarea de la
Dumnezeu” (Evrei 6:7). Amin!