ULTIMA ŞANSĂ – partea VII

    

“Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. / Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa”. (1Ioan 5:11,12) 

Nu însă oricine afirmă sau îşi imaginează că este credincios primeşte aceste arme, ci numai cei ce, pătrunşi de Cuvântul lui Dumnezeu, se căiesc de păcatele comise şi se smeresc în credinţă, spre a fi înălţaţi de Dumnezeu, căci: 

“Cel ce îşi ascunde păcatele lui nu propăşeşte, iar cel ce le mărturiseşte şi se lasă de ele va fi miluit” (Proverbe 28:13). 

“Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă” (Efeseni 2:13). 

Iar “Cel ce îşi opreşte urechea de la ascultarea legii, chiar rugăciunea lui e urâciune” (Proverbe 28:9). 

Astfel viaţa temporală pe acest pământ devine plină de sens şi dătătoare de speranţă, deşi pentru credincioşi ea este în cea mai mare parte ca o călătorie a unor străini printr-un teritoriu neprimitor al unui regat ostil lor.  Străini, pentru că ei, devenind ai lui Iisus Hristos, nu mai aparţin acestei lumi: 

“Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. / Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte” (Ioan 15:18,19). 

Şi totuşi fericiţi: “Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului” (Luca 6:22). 

Şi pe deplin biruitori, precum chiar Iisus Hristos a mărturisit: 

“Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea“ (Ioan 16:33). 

SEMNELE VENIRII SALE - partea VII

“Şi le-a spus o pildă: Vedeți smochinul și toți copacii: / Când ȋnfrunzesc aceștia, văzându-i, de la voi ȋnșivă știți că vara este aproape. / Așa și voi, când veți vedea făcându-se acestea, să știți că aproape este ȋmpărăția lui Dumnezeu.” 

(Luca 21:29-31). 

Pe lângă semnele enumerate mai înainte, din Biblie aflăm şi alte menţiuni care ne pot clarifica asupra secvenţei temporale în care vieţuim şi cât de aproape suntem de revenirea Domnului.
Astfel, în Apocalipsa 6:9-11, ni de relatează: “Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. / Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? / Şi fiecăruia dintre ei i s-a dat câte un veşmânt alb şi li s-a spus ca să stea în tihnă, încă puţină vreme, până când vor împlini numărul şi cei împreună-slujitori cu ei şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei”.
Putem înţelege de aici de ce diavolul, împreună cu acoliţii săi, lucrează cu perseverenţă la atingerea a două scopuri:
- 1 - înstrăinarea totală a oamenilor spre a fi depărtaţi de la credinţa care îi poate zidi ca slujitori împlinitori ai numărului ce trebuie împlinit;
- 2 - nimicirea în masă a oamenilor (prin războaie, cataclisme, catastrofe, segregaţionism, crime, avorturi, epidemii, poluare, foamete, dependenţe ş.a.) pentru a scădea numărul celor dintre care se pot deosebi cei ce pot alege calea credinţei. 

Ei au scăpat însă din vedere nu numai puterea lui Dumnezeu (“Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam” – Matei 3:9), ci şi însăşi lucrarea lui Dumnezeu pentru împlinirea căreia Acesta poate să scurteze zilele, după cum ne-a şi preanunţat.
Iar dacă până acum 100 de ani populaţia pământului nu atinsese nici jumătate din cea de acum, cum ne-am putea explica o creştere exponenţială a acesteia care s-a înregistrat chiar în condiţiile nimicirii din ce în ce mai intense a acesteia, precum am amintit mai sus?!
A scurta zilele o poate face şi prin accelerarea desfăşurării evenimentelor, aşa cum ni s-a lăsat prin cuvântul Apostolului Pavel:
“Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea. / Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea. / Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur. / Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. / De aceea să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji” (1Tesal.5:2-6). Amin!
Dar o poate face şi pur şi simplu prin acţiune directă:
“Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. / Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile” (Matei 24:21,22).
“Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi” (2Petru 3:8).Amin!
Şi o ultimă precizare consemnată de Apostolul Pavel:
“Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, / Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (2Tesaloniceni 2:3,4). Amin!
Şi cu acesta va veni şi finalul:
“Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. / Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale” (2Tesal.2:7,8). Amin! 

Va urma >>>