“Şi
mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un
duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, / şi să vă lumineze
ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este
bogăţia slavei moştenirii Lui în cei sfinţi, / şi care este faţă de noi,
credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei
Lui” (Efeseni 1:17-19).
Acestea
se ruga Pavel pentru efeseni.
În
vreme ce credincioşii din Efes se bucurau de luxul și
abundenţa unui oraş cosmopolit aşezat în calea celor mai uzitate rute
comerciale, Pavel era încarcerat într-o micuţă celulă în Roma, sub paza
permanentă a unei gărzi. Dar cine ar fi putut deduce din ruga lui Pavel că
acesta era lipsit de aproape orice lucru lumesc?
Descrierea
plină de siguranţă a puterii Domnului nu lăsa a transpare nicio fărâmă de
disperare sau intimidare. În schimb, Pavel vorbea despre bogăţia moştenirii şi
viitorul minunat pe care aceasta ni-l va aduce în ȋmpărăția lui Dumnezeu.
Viitorul lui Pavel pe pământ era în mâinile Cezarului şi cu toate acestea cele
mai mari speranţe ale sale nu erau puse în această lume, ci speranţele sale
erau puse în chemarea Domnului spre moștenire.
La
fel şi noi trebuie ca în rugăciune cu mulţumire să ne punem speranţele în
moştenirea eternă a ȋmpărăției,
precum Pavel a făcut, în ciuda vitregiilor zbuciumate prin care din nou trecea.
Rugaţi-vă
ca Dumnezeu să vă ajute a înţelege cât de mare este puterea Sa cu care poate să
vă tragă la Fiul Său și Domnul nostru, spre mântuire și viață veșnică, având
permanent în minte cele spuse de Hristos: “Nimeni nu poate să vină la Mine,
dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi”
(Ioan 6:44).
Nu
vă lăsaţi descurajaţi de uneltirea celui rău care vă şopteşte insidios că
sunteţi prea păcătoşi ca să mai beneficiaţi de atenţia lui Dumnezeu.
Dumnezeu
cunoaşte totul, întru adevăr şi dreptate şi ne-a dat în dar un plan de mântuire
prin harul Său, pus în Fiul Său, Iisus Hristos şi coborât asupra tuturor celor
ce Îl primesc cu credinţă pe Acesta şi-I urmează chemarea, căci “La oameni
aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă” (Matei 19;26).
“Harul
Domnului Iisus Hristos cu voi cu toţi! Amin” (Apocalipsa 22:21).