Vă voi întoarce din nou la Cuvântul Domnului cu
îndemnul ca acolo să căutaţi mereu atât îndreptarea voastră dar şi îndrumarea
continuă în care să creşteţi spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea voastră:
“Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: "Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!" / Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: "Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? / Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a facut niciun rău" / Şi a zis lui Iisus: "Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!" / Iisus a răspuns: "Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai" (Luca 23:39-42).
Deci, din cei doi tâlhari răstigniţi împreună cu El, unul nu s-a căit de
fărădelegile sale, dar celălalt s-a pocăit sincer şi şi-a pus credinţa sinceră
şi definitivă în Iisus Hristos, căpătând mântuirea chiar în ultimele clipe ale
vieţii sale în această lume.
A căpătat oare şi celălalt tâlhar acelaşi dar al Domnului? Nu, pentru că
nu s-a pocăit de relele pe care le comisese şi nici nu şi-a pus credinţa în
Iisus Hristos!
I-a cerut Domnul altceva celui pe care L-a salvat?! Nu, căci aceasta este măreţia dragostei lui Dumnezeu: chiar pe fiul Său L-a făcut jertă de ispăşire, “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan.3:16).