Să ţinem mărturisirea nădejdii cu neclintire, pentru că credincios
este Cel ce a făgăduit, / Şi să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la
dragoste şi la fapte bune, / Fără să părăsim Biserica noastră, precum le este
obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult, cu cât vedeţi că
se apropie ziua aceea. / Căci dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat
cunoştiinţă despre adevăr, nu ne mai rămâne, pentru păcate, nici o jertfă, / Ci
o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei
potrivnici. / Călcând cineva Legea lui Moise, e ucis fără de milă, pe cuvântul
a doi sau trei martori; / Gândiţi-vă: cu cât mai aspră fi-va pedeapsa cuvenită
celui ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, şi a nesocotit sângele
testamentului cu care s-a sfinţit, şi a batjocorit duhul harului (Evrei
10:23-29).
Pocăiţi-vă şi primiţi-L cu inima deschisă pe Iisus Hristos, spre a
beneficia de darul lui Dumnezeu şi de-abia atunci veţi putea spune că puţinul
timp care ne-a mai rămas lucrează în favoarea voastră.
“Drept aceea, adu-ţi aminte cum ai primit şi ai auzit şi păstrează şi
te pocăieşte. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur şi nu vei şti în care
ceas voi veni asupra ta” (Apocalipsa 3:3).
Dacă nu sunteţi credincioşi, nu este prea târziu spre a vă confesa Domnului că sunteţi păcătoşi şi că vă căiţi sincer de starea voastră. Rugaţi-L pe Iisus să vină în viaţa voastră şi să vă acorde iertarea pentru toate păcatele, după cum v-a și răscumpărat prin sângele său, preluând prin moartea Sa povara acestora.
“Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este
Iisus Hristos. / Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint, sau
pietre scumpe, lemne, fân, trestie. / Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl
va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va
lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. / Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va
rămâne, va lua plată. / Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă
se va mântui, dar aşa ca prin foc” (1 Corinteni 3:11-15).
