“Iar zidul cetăţii avea douăsprezece pietre
de temelie şi în ele douăsprezece nume, ale celor doisprezece apostoli ai
Mielului” (Apoc.21:14)
Realizarea adevăratului rol al apostolilor
din secolul I este fundamentală pentru o înţelegere corectă a Noului Testament
- Evanghelia. Prin aceşti oameni aleşi spre un scop unic (şi alţi câţiva
asociaţi capabili, precum Barnaba, Marcu şi Luca) Dumnezeu a desăvârşit crearea celor 27
de cărţi constituind ceea ce noi numim Noul Testament.
După ce s-a rugat o noapte întreagă
Tatălui, Iisus a ales iniţial 12 oameni care să-l ajute la întemeierea şi
construcţia Bisericii Sale în acele vremuri timpurii. Mai târziu, aceşti oameni
(mai puțin Iuda Iscarioteanul), împreună cu Pavel
(chemat, de asemenea, ca apostol direct de către Iisus, chiar după ȋnălțarea Sa), au
început să scrie abundent pe măsură ce Biserica creştea şi se extindea. Aceste
scrieri au fost păstrate pentru generaţiile următoare în ceea ce cunoaştem ca
Noul Testament şi care sunt scrieri apostolice.
Dar ce inseamnă apostol?
“Şi când s-a făcut ziuă, a chemat la
Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit
Apostoli” (Luca 6:13).
În cuvinte simple apostol inseamnă “cel
trimis”, înţelegându-se în mod clar că cu “un mesaj”. Chiar şi la Iisus se face
referirea “Apostolul” într-unul dintre pasajele biblice (“Pentru aceea, fraţi
sfinţi, părtaşi chemării cereşti, luaţi aminte la Apostolul şi Arhiereul
mărturisirii noastre, la Iisus Hristos” (Evrei 3:1).
Şi cum au fost ei pregătiţi?
“Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt
peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în
Samaria şi până la marginea pământului” (Fapte 1:8).
Iar Pavel mărturisește aceasta despre ceilalți Apostoli și face precizarea cum a primit și el harul lui Dumnezeu:
“Că prin
descoperire mi s-a dat în cunoştinţă această taină, precum v-am scris înainte
pe scurt. / De unde, citind, puteţi să cunoaşteţi înţelegerea mea în taina lui
Hristos, / Care, în alte veacuri, nu s-a făcut cunoscută fiilor oamenilor, cum
s-a descoperit acum sfinţilor Săi apostoli şi prooroci, prin Duhul: / Anume că
neamurile sunt împreună moştenitoare (cu iudeii) şi mădulare ale aceluiaşi trup
şi împreună-părtaşi ai făgăduinţei, în Hristos Iisus, prin Evanghelie, / Al
cărei slujitor m-am făcut după darul harului lui Dumnezeu, ce mi-a fost dat
mie, prin lucrarea puterii Sale” (Efeseni 3:3-7).
Cei 12 apostoli au lăsat o puternică
mărturie de primă sursă despre învierea lui Hristos şi despre mesianism în
Biserica timpurie, care a lucrat și lucrează ȋncă prin puterea cuvântului.
Luca a inclus părţi însemnate din
această remarcabilă mărturie în cartea
Fapte, o carte ce ar trebui să fie mai mult aprofundată şi urmată de către toţi
creştinii.
Reamintiţi-vă vorbele lui Iisus: “Dar
Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care -L va trimite Tatăl, în Numele Meu, Acela vă
va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus
Eu” (Ioan 14:26). El a adăugat: “Iar când va veni Acela, Duhul adevărului, vă
va călăuzi la tot adevărul; căci El nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va
auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti” (Ioan 16:13).
Acestea s-au întâmplat, întocmai cum a
prezis Iisus, iar toate aceste adevăruri sunt consemnate pentru noi in Noul
Testament.
Şi mai mult, ni se spune şi cum trebuie
să primim Cuvântul Domnului: “Şi eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele
proorociei acestei cărţi: De va mai adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu va
trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise în cartea aceasta; / Iar de va
scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea
lui din pomul vieţii şi din cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea
aceasta” (Apocalipsa 22:18,19).
Dumnezeu tratează foarte serios Cuvântul
Său, ceea ce şi noi ar trebui să facem la fel. Căci El este chiar fundamentul
cunoaşterii, cu care nu ne putem permite să ne jucăm sau să glumim. În
principiu, această atenţionare este aplicabilă pentru tot restul cărţilor din
Biblie. Nu trebuie să adăugăm sau să scoatem din Cuvântul Domnului care a fost
insuflat spre a fi păstrat pentru întreaga omenire. Căci “Cuvântul Meu nu este
el, oare, ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfărâmă stânca? / De aceea
iată Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care fură cuvântul Meu unul de
la altul. / Deoarece Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care vorbesc
cu limba lor, dar zic: "El a spus" (Ieremia 23:29-31).
Aceasta fiindcă: “Spre unii ca aceştia
Îmi îndrept privirea Mea: spre cei smeriţi, cu duhul umilit şi care tremură la
cuvântul Meu!” (Isaia 66:2).
Dumnezeu doreşte ca noi toţi să
respectăm Biblia şi să învăţăm să trăim cu fiecare cuvânt al Domnului (Matei
4:4, Luca 4:4).
“Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci
şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor” (Ioan 17:20).
Încurajaţi-vă unii pe alţii spre a
veghea şi a nu lăsa pe niciunul dintre cei aleşi să se piardă.
Domnul vine!
