Cunoaștem foarte bine eforturile depuse de cel rău pentru a împiedica venirea pe lume și creșterea Domnului Hristos până la vârsta începerii lucrării Sale, precum și piedicile pe care I le-a ridicat în cale, inclusiv crucificarea, care nu a devenit, așa cum spera, victoria sa, ci marea biruință a Domnului și a celor ce au crezut Lui atât atunci, cât și a urmașilor în credință de până la revenirea Sa.
Prezența lui Iisus pe pământ i-a chinuit nespus pe cel rău și pe acoliții săi, așa după cum au strigat după El demonizații din ținutul Gadarenilor:
“Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?” (Matei 8:29).
Numai prezența Sa, pur și simplu, îi chinuia deoarece Iisus rămăsese parte integrantă a divinității, urmând a reveni la poziția inițială, precum Îl și rugase pe Tatăl înainte de ziua răstignirii:
“Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea” (Ioan 17:5).
Iar după înviere asigurându-i pe apostoli:
“Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. / Şi văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră. / Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. / Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, / Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”. (Matei 28:16-20).
După ce mai înainte, atunci când Petru a replicat la întrebarea Sa:
“Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt? / Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16:15,16).
Iar mai târziu le-a mărturisit:
“Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale” (Matei 16:27).
