Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric. / Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea. / Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi (Ioan 12:46-48). Amin!
Din punct de vedere istoric se poate afirma fără îndoială că s-a înregistrat o continuă ofensivă împotriva binelui şi adevărului fundamental, prin care s-a ţintit distrugerea aurei luminoase a acestora şi coborârea lor într-un creuzet alchimist, în care să se forţeze amalgamarea lor tocmai cu acele categorii aflate în antiteză: răul şi minciuna, cu toată pletora aferentă. Ceea ce s-a urmărit prin acest proces degenerativ a fost crearea unei zone gri, în care aceste valori şi anti-valori să pară a fi părelnic compatibile şi egal practicabile în viaţa pământească, în numele unei iluzorii libertăţi, care, de altfel, nu este decât un libertinaj abil strecurat in normele sociale de convieţuire.
Perfizii
manipulatori care au condus umanitatea, pe diverse căi, către acest ţel, aflaţi
în întuneric şi de aceea uşor de depistat în cazul unor acţiuni la vedere,
şi-au dorit cu ardoare crearea unei zone gri în care să se poată manifesta tot
mai lejer şi, prin aceasta, mai eficient în atingerea scopurilor malefice
vizate. Aceşti exponenţi ai răului ştiu că prin expulzarea sub orice formă a
binelui şi adevărului, purtătoare ale luminii vieţii, nu rezidă un vid, ci o
ocupaţie: cea a răului şi minciunii, purtătoare ale întunericului morţii şi de
aceea au nevoie de o aşa zisă zonă de complementaritate, care să facă
insesizabilă pernicioasa tranziţie de la lumină la întuneric:
“Şi
lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”(Ioan 1:5).
“Deci
le-a zis Iisus: Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina
ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge”
(Ioan 12:35).
