Cuvintele nu sunt suficiente pentru a pefigura imaginea lui Dumnezeu după înţelesurile noastre slabe; putem însă aprecia că El este cu mult mai mult decît infinitul, puterea Sa este fără vreo limită, iar măreţia slavei Sale este cununa atotcuprizătoare a tuturor acestora.
“Pentru
că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele
văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii.
Toate s-au făcut prin El şi pentru El” (Coloseni 1:16).
Capacitatea şi puterea Lui sunt atât
de mari încât până şi timpul îl poate face să se dilate după voia Sa sau să se
contracte instantaneu: “Şi aceasta una
să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca
o mie de ani şi o mie de ani ca o zi” (2 Petru 3:8).
De aici reiese şi caracterul infailibil al lui Dumnezeu, căci El, ştiindu-le pe toate încă dinainte de a fi făcute (“Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult…” – Psalm 138:5), cu siguranţă nu le va rândui spre păstrare decât pe cele bune, iar pe cele rele le va destina deşertăciunii, spre pieire.
Devine
astfel uşor de realizat că, deoarece toate au fost făcute întru El şi de către
El, nimeni nu se poate compara cu Dumnezeu şi nu poate avea pretenţii în faţa
Acestuia, după cum ne-a spus chiar El: “Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu
acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu” (Cartea lui
Iov 41:11).
Este copleşitor, prin semnificaţiile
implicate, gândul că Acest Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Sa
şi, în infinita Sa dragoste şi răbdare, lucrează permanent spre a-l aduce
înapoi pe acest fiu rătăcitor, la fel cum acesta s-a și despărţit de El, adică
prin propria-i alegere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu