De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el (Romani 5:12)
Ȋnţelegând acum ceva mai bine cine este Dumnezeu, să reluăm ceea ce abordasem mai sus cu referire la lucrarea lui Dumnezeu. Aşa cum spuneam, Acesta şi-a început lucrarea prin diverse separări: lumina de întuneric, pământul de cer, apele de uscat şi a văzut că este bine, adică perfect, care poate exista în măreţia prezenţei Sale. Şi-a continuat apoi lucrarea prin pregătirea pământului în vederea creării vieţii pe acesta. Şi pe toate le-a făcut bine, foarte bune ş.a.m.d.
Această perfecţiune a creaţiei lui Dumnezeu,
începută prin separări, ne arată că unele lucruri au rămas permanent separate
prin lucrarea lui Dumnezeu şi ele nu pot avea aceeaşi caracteristică de bune
(generatoare de bine), deoarece altfel nu ar mai fi fost separate, ci o au pe
cea de rele (generatoare de rău) faţă de scopul propus, adică aceluia de a
obţine o lucrare perfectă. Ȋnţelegem de aici că
lucrarea lui Dumnezeu s-a făcut din cele bune şi
nu poate avea nimic în comun cu cele rele deoarece i-ar afecta caracterul de
perfecţiune, rezultând că binele şi răul sunt fundamentale,
antagonice şi ireconciliabile şi numai absoluta putere a lui Dumnezeu le poate
guverna în siguranţă atât pe unul, cât şi pe celălalt.
Spuneam că este copleşitor gândul că Acest Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Sa. Acum putem numi şi scopul pentru care l-a creat, desprins din chiar planul Său de mântuire, vestit prin propriul Cuvânt, consemnat în Biblie:
“Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale” (Cartea înţelep. lui Sol. 2:23).
“Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, / Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun” (2 Timotei 16,17).
Formidabilă revelaţie: omul a fost creat desăvârşit (nici nu putea altfel fi compatibil cu perfecţiunea lucrării lui Dumnezeu), pentru o interacţiune complementară firească cu orice lucru bun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu