Ce-i trebuie deci unui om spre a se elibera de lestul păcatului?
Îi trebuie, în primul rând, credinţă nestrămutată în darul izbăvitor al
lui Dumnezeu, oferit nouă prin sacrificiul lui Iisus. Apoi îi trebuie căinţă
pentru greşelile comise prin pactizarea temporară cu păcatul şi, nu în cele din
urmă, cunoaştere, atât spre a identifica păcatul şi pe promotorii acestuia, cât
şi spre a conştientiza consecinţele acceptării unei astfel de tovărăşii, dar şi
mijloacele de care poate dispune spre a se elibera din cursa insidios ţesută în
jurul său de exponenţii întunericului şi minciunii.
Omul poate supravieţui fizic multor adversităţi naturale, iar cu
ajutorul lui Dumnezeu şi celor spranatrurale, aduse în calea sa de cel rău şi
acoliţii săi. Dar această supravieţuire fizică nu este scopul vieţii umane.
Adevăratul scop este acela de a supravieţui spiritual şi a deveni astfel demn
de a se numi fiu al lui Dumnezeu, urmând exemplul mai mult decât pilduitor al
lui Iisus Hrisros.
Să ne imaginăm cum o multitudine de probleme aflate în continuă sporire ne înconjoară, mai mult sau mai puţin vizibil, astfel încât oricare dintre noi, sub presiunea acestora, va atinge un moment când fie va ceda şi va suferi un colaps, fie se va gândi să accepte o aparentă salvare, din partea cuiva ce i-ar apărea mult mai puternic decât el însuşi, deşi ştie că aceasta îl va costa ulterior totul.
Ce părere aveţi despre o astfel de relaţionare cu cele ce ne
înconjoară?
Ei bine, o astfel de abordare este aplicabilă numai unui necredincios!
Pentru că un adevărat credincios ştie, în orice moment, ce cale are de
urmat, oricât de îngustă sau de neconvenţională şi dificilă ar putea părea
oricui altcineva. El ştie, are cunoaşterea nu numai că Dumnezeu nu minte
niciodată, dar şi că el personal trebuie să se facă următor al lui Iisus
Hristos, Cel care a deschis această îngustă cale:
“Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea
care duce la viaţă şi puţini sunt care o află” (Matei 7:14).
Şi această cale este chiar Iisus Hristos, Domnul nostru:
“Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14:6).

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu