Dar el vorbea de afirmarea, trăirea şi consolidarea calităţii de credincios prin neacceptarea falselor învăţături şi compromisuri vehiculate de diverşi corifei ai zonei gri:
“V-am
scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii; / Dar nu am spus,
desigur, despre desfrânaţii acestei lumi, sau despre lacomi, sau despre
răpitori, sau despre închinătorii la idoli, căci altfel ar trebui să ieşiţi
afară din lume. / Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care,
numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau
ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă.
/ Căci ce am eu ca să judec şi pe cei din afară? Însă pe cei dinăuntru, oare,
nu-i judecaţi voi? / Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. Scoateţi afară
dintre voi pe cel rău” (1 Corinteni 5:9-13).
Vi
se pare tare cuvântul lui Pavel? Chiar este, căci el izvoreşte dintr-o putere
indestructibilă, care a fost pusă nu numai în el, dar şi în oricare dintre
credicioşi:
“Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al înţelepciunii” (2 Timotei 1:7), din care izvorăsc iubirea şi credinţa faţă de Domnul Iisus Hristos, comoara din care credincioşii îşi primesc întărirea în lumea asta şi darul mântuirii, spre viaţă veşnică:
“Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină” (1 Timotei 4:8).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu