“Căci
vă spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: "Şi cu
cei fără de lege s-a socotit", căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit”
(Luca 22:37)
Tot
ceea ce urmează în acest articol este dedicat încurajării tuturor
credincioşilor, prin adevărul profetic al Bibliei, conform căruia noi nu vom fi
în necunoştinţă de cauză cu privire la semnele prevestitoare revenirii Domnului
Iisus Hristos (despre astea, ȋn curând, ȋntr-un articol dedicat), care vor fi pentru noi primul
îndemn să priveghem pentru a nu fi luaţi pe nepregătite, ca tot restul lumii,
pentru care ziua aceea va sosi pe neaşteptate: “Căci voi înşivă ştiţi bine că
ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea. / Atunci când vor zice: pace şi
linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste
cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea. / Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în
întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur. / Căci voi toţi sunteţi fii ai
luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. / De aceea
să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji” (1 Tesaloniceni
5:2-6).
De ce trebuie să priveghem?
“Iată, vin ca un fur. Fericit este cel ce priveghează şi
păstrează veşmintele sale, ca să nu umble gol şi să se vadă ruşinea lui!”
(Apocalipsa 16:15) și
“Privegheați dar
ȋn toată vremea rugându-vă, ca să vă ȋntăriți să scăpați de toate acestea care au să vină și să stați ȋnaintea
Fiului Omului” (Luc.21:36).
Înţelesul este că prin priveghere noi trebuie să fim
vigilenţi spre a ne păstra, prin credinţă, curaţi şi neîntinaţi faţă de această
lume în care trăim şi care se află, până la reîntoracerea Domnului, sub
stăpânirea celui rău (“Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub
puterea celui rău” – 1 Ioan 5:19), fiindcă “Domnul poate să scape din ispite pe
cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua
judecăţii” (2 Petru 2:9), după cum mărturiseşte şi Pavel că a primit îndrumare
de la Iisus, când a fost rânduit ca slujitor şi martor către neamuri al
Acestuia: “Să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi
de la stăpânirea lui satana la Dumnezeu, ca să ia iertarea păcatelor şi parte
cu cei ce s-au sfinţit, prin credinţa în Mine” (Fapte 26:18).
După prima Sa venire pe Pământ, Domnul Iisus Hristos a
lăsat discipolilor ce-L urmau o imagine clară despre semnele zilelor de pe
urmă, precum şi modul de manifestare a acestora.
Privind cu atenţie la conjuctura contemporană şi la
actuala stare de lucruri şi fapte a omenirii, putem înţelege mai bine cum toate
acestea ne vestesc revenirea lui Iisus şi astfel să ne întărim în speranţă,
prin credinţă.
Cred că întoarcerea Domnului nostru este foarte aproape
şi trebuie să ne găsească pregătiţi spre a fi ridicaţi din această lume, într-o
singură clipire de ochi, adică, aşa cum ne-a promis, să ne transforme din
muritori în nemuritori şi să ne primească în împărăţia Sa.
Momentul adevărului se apropie cu foarte repezi paşi aşa
că, dacă sunteţi credincioşi, este vremea să vă dedicaţi sufletele lui Iisus ca
nicicând până acum. Nu mai este timp de risipit în frivolităţi care nu conteaza
pentru eternitate. Acum este mai mult decât oricând timpul rugăciunii şi al
privegherii: “Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să
scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului”
(Luca 21:36).
Pocăiţi-vă şi primiţi-L cu inima deschisă pe Iisus
Hristos, spre a beneficia de darul lui Dumnezeu şi de-abia atunci veţi putea
spune că puţinul timp care ne-a mai rămas lucrează în favoarea voastră.
“Drept aceea, adu-ţi aminte cum ai primit şi ai auzit şi
păstrează şi te pocăieşte. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur şi nu
vei şti în care ceas voi veni asupra ta” (Apocalipsa 3:3).
Dacă nu sunteţi credincioşi, nu este prea târziu spre a
vă confesa Domnului că sunteţi păcătoşi şi că vă căiţi sincer de starea
voastră. Rugaţi-L pe Iisus să vină în viaţa voastră şi să vă acorde iertarea
pentru toate păcatele, după cum v-a și
răscumpărat prin sângele său, preluând prin moartea Sa povara acestora.
“Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă,
care este Iisus Hristos. / Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur,
argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie. / Lucrul fiecăruia se va face
cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul
însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. / Dacă lucrul cuiva, pe care l-a
zidit, va rămâne, va lua plată. / Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi
păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc” (1 Corinteni 3:11-15).
Când citiţi versetele de mai sus nu vă gândiţi la
lucrurile materiale din viaţa voastră. Aici se face referire la gândurile,
sentimentele, vorbele şi faptele fiecăruia, toate cele care îi determină individului
starea sa spirituală, cea care îl şi poate face sau nu apt de a primi premiul
cununei la admiterea ȋn împărăţia lui Dumnezeu, ȋn
baza relației personale construită cu
Iisus Hristos ȋn această viață prin credință și ascultare:
“Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va
despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. / Şi va pune
oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. / Atunci va zice Împăratul celor
de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea
pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Matei 25:32-34).
“Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la
Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi
îngerilor lui” (Matei 25:41).
Ceasul este târziu. Nu amânaţi luarea unei decizii care
v-ar putea costa mântuirea, sub sancţiunea judecăţii lui Dumnezeu.
“Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu
și crede ȋn Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la
viață” (Ioan 5:24).