În creștinismul
timpuriu formularea „Domnul vine” (Maran atha) era folosită drept salut, atât
de recunoaștere, cât și de ȋncurajare ȋntre creștini. Cu timpul, asimilată de biserică, a devenit o formulare
ceremonială și ulterior scriptică, adică fiind ȋntâlnită preponderent ȋn scrieri și mai puțin ȋn adresarea verbală.
Deși datorită neglijenței umane ea a ajuns ȋn fundalul exprimării creștine, căpătând mai mult un
caracter festiv, totuși pentru
credincioșii fervenți a rămas ȋntotdeuna expresia speranței supreme că revenirea lui Iisus Hristos
se păstrează permanent iminentă, conform voii lui Dumnezeu, confirmată și de cartea Apocalipsa care
se ȋncheie apoteotic cu versetul:
„Cel ce mărturisește acestea
zice: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!” (Apoc.22:20).
Totuși toți credincioșii știu că venirea Domnului va fi
precedată de anumite semne legate de starea omenirii, precum:
-
propovăduirea Evangheliei se va fi făcut la toate
neamurile: „Şi se va propovădui această Evanghelie a ȋmpărăției ȋn toată lumea spre mărturie
la toate neamurile; și atunci
va veni sfârșitul (Mat.24:14);
-
instaurarea apostaziei, lepădarea de credință și respingerea Duhului Sfânt: „Zic vouă ca le va face
dreptate ȋn curând.
Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credință pe pământ?” (Luc.18:8);
„Pentru că taina fărădelegii se și lucrează, până când cel care o ȋmpiedică acum va fi dat la o parte” (2Tes.2:7);
-
generalizarea stilului păgân de viață, bazat pe pofte și idoli, ȋn toate domeniile vieții pământești: „Şi precum a fost în zilele
lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului: / Mâncau, beau, se însurau,
se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a
nimicit pe toţi. / Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau,
cumpărau, vindeau, sădeau, şi zideau, / Iar în ziua în care a ieşit Lot din
Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi, / La fel va fi
în ziua în care se va arăta Fiul Omului (Luca 17:26:30);
-
persecuția creștinilor
pentru credința lor ȋn Iisus Hristos și ascultarea cu consecvență a poruncilor Lui: „Atunci
vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru
numele Meu” (Mat.24:9);
-
apariția de numeroși falși profeți și antihriști care ȋi vor duce pe cei mai mulți ȋn rătăcire: „Iar El a zis: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni ȋn numele Meu, zicând: Eu
sunt, și vremea s-a apropiat. Nu
mergeți după ei” (Luc.21:8).
Dar nu numai starea oamenilor va fi afectată și deteriorată accelerat, ci și ȋntregul pământ și cer, așa după cum voi arăta ȋntr-un viitor articol
dedicat specific acestor semne.
Totuși, acum voi face o scurtă referire și la unele
dintre acestea pentru a putea ajunge de o manieră sugestivă la ȋncheierea mesajului acestui
articol.
Este evident că tot mai multe și mai largi regiuni ale
planetei au ȋnceput să
fie devastate de dezastre naturale de o neobișnuită forță. Astfel ȋn ultimii ani s-au ȋnregistrat cele mai mari și numeroase uragane,
puternice cutremure și fenomene
conexe (valuri tsunami), dar și avertizări tot mai dese ale oamenilor de știință și meteorologilor despre ȋncălzirea globală și urmările ce pot apărea.
Oricum, schimbările survenite ȋn ultimii ani au fost atât de dramatice ȋncât ar fi o perspectivă ȋnspăimântătoare să le relaționezi ȋn ȋntregime numai la efectul de
seră.
Acum devine tot mai manifestă convingerea că profețiile bibilice constituie
cheia ȋnțelegerii de ce suntem
martorii tot mai multor dezastre. Cuvântul Domnului spune că semnele prevestitoare
ale marii strâmtorări vor crește precum durerile nașterii, adică vor deveni tot mai frecvente și mai intense. Dar natura „durerilor
nașterii” nu se rezumă numai la
vreme și factorii meteorologici.
Sau la cutremure și inundații. Ci și la efectele produse de
nebunia umană: terorismul s-a globalizat și el, ca și amenințarea unui
conflict nuclear; de asemenea, migrația tot mai susținută ce potențializeză conflictele etnice, alături
de evoluția
economică și tehnologică, conducând la condiționarea oamenilor până la
sclavagizarea lor benevolă, precum și continua erodare globală a prinicipiilor morale. Iar războiele au devenit deja un fundal modern al modului de viață al epocii contemporane.
În anii ce vor veni mă aștept la indicii că suntem
spre punctul final al graficului profetizat. Dacă „durerile nașterii” vor continua să devină
și mai mari, ne putem aștepta ca evenimentele ce vor
urma să aibă un profund impact asupra umanității. Pentru a ajunge la un
mediu favorabil instaurării regimului polițienesc (pe care apoi
antichrisitul ȋl va
folosi pentru controlul omenirii) este suficient să se ȋntâmple un eveniment
semnificativ pentru ca națiunile să devină doritoare a renunța la libertățile civile de dragul unei iluzorii securități.
Nu cred că acest eveniment va fi răpirea. Dar dacă, spre
exemplu, o bombă nucleară, chimică sau bacteriologică explodează ȋntr-un oraș major, sau o molimă se
declanşează ucigând milioane de oameni, comunitatea umană se va ȋndrepta rapid spre
autoritarism pentru a putea spera ȋn controlul violenței sau al
altor amenințări. Şi
asta pentru că cea mai mare parte a oamenilor, inclusiv cei decidenți, sunt mult mai ȋncrezători ȋn “pacea lor” decât ȋn pacea Domnului. Deci ȋl reneagă pe Iisus Hristos și continuă rebeliunea ȋmpotriva lui Dumnezeu,
căci „Toți s-au abătut, ȋmpreună netrebnici s-au
făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este” (Rom.3:12).
De aceea elementele și fenomenele de domeniul astrofizicii și geofizicii, dar și cele sociale, prin
manifestările lor de intensitate crescândă, ar trebui să fie severe
avertismente spre trezirea celor ce mai au șanse să se ȋntoarcă la calea cea dreaptă,
„Căci mai este puțin timp,
prea puțin, și Cel ce e să vină, va veni și nu va ȋntârzia” (Evr.10:37).
Precum și puternicul ȋnger coborât pe pământ ȋn fața Apostolului Ioan a ȋntărit: „Şi s-a jurat pe Cel
ce este viu ȋn vecii
vecilor, Care a făcut cerul și cele ce sunt ȋn cer și pământul și cele ce
sunt pe pământ și marea și cele ce sunt ȋn mare, ca timp nu va mai fi” (Apoc.10:6).
„Şi Duhul și mireasa zic: Vino. Şi cel ce aude să zică: Vino. Şi cel ȋnsetat să vină, cel ce dorește să ia ȋn dar apa vieții” (Apoc.22:17).
Iar Domnul nostru, „Cel ce mărturisește acestea zice: Da, vin
curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse! (Apoc.22:20).
