VIEŢUIREA ÎN RĂTĂCIRE

Pentru că îndemnul nostru nu venea din rătăcire, nici din gânduri necurate, nici din înşelăciune, / Ci, după cum am fost socotiţi vrednici de Dumnezeu ca să ni se încredinţeze Evanghelia, aşa vorbim, nu căutând să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne încearcă inimile (1Tesaloniceni 2:3,4).

HARUL ŞI ADEVĂRUL

“Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17)

Aşa după cum a afirmat Domnul Iisus Hristos, El a venit pe pământ  să împlinească Legea: “Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” (Matei 5:17).

Şi a împlinit-o, fiind singurul care putea face acest lucru, eliberându-ne în felul acesta de jugul morţii care ne apăsa încă de la prima rebeliune a omului (atunci când Eva, şi prin ea Adam au fost seduşi de tatăl tuturor minciunilor - diavolul): “Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile” (Evrei 7:26).

După jertfa pe care Iisus a făcut-o pentru a da curs iubirii lui Dumnezeu pentru noi, împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de noi pentru că am fost dăruiţi cu Duhul Sfânt prin botez şi credinţă: “Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El” (1Corinteni 6:17).

De atunci nu se mai poate ca să aducem roade prin fapte, căci s-a adeverit că faptele noastre sunt păcătoase, ca şi noi toţi. Fiindu-ne dăruit Duhul Sfânt, prin harul Domnului, putem să aducem roade prin credinţă şi tot prin credinţă să fim mântuiţi: “Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; / Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8,9).

Astfel noi ştim de acum că nu putem face nimic prin eforturile noastre. Dar ceea ce este imposibil omului, nu-i este şi lui Dumnezeu.

A ne întoarce acum la Lege, înseamnă că nu avem încredere în Dumnezeu şi în repetatele sale făgăduinţe. Dacă ştim deci darul lui Dumnezeu şi calea (“Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” – Ioan 14:7) şi n-o urmăm suntem orbi şi ne aflăm şi luptători împotriva lui Dumnezeu. Căci cine suntem noi să judecăm cele orânduite de Dumnezeu? Iar dacă nu le respectăm, nici Domnul nu se uită la noi şi vom avea parte de mânia finală.

Cuvântul Domnului este clar şi El se regăseşte în totalitate în lucrarea omenească insuflată de Dumnezeu: Biblia.

Să nu uităm că totul s-a făcut prin Cuvânt şi tot prin Cuvânt se va desăvârşi planul lui Dumnezeu.

Iar dacă suntem în cuvânt (Iisus Hristos) şi noi vom căpăta, împreună cu El, dreptul de a ne numi fii ai lui Dumnezeu.

Vegheaţi deci căci nu putem şti când totul se va împlini într-o clipită.

Domnul vine curând! Amin. 

BINECUVȂNTARE SAU CĂDERE

Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii (2Petru 2:9).

HARUL MĂNTUITOR

Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; / Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni (Efeseni 2:8,9).

CEASUL TREZIRII

De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni (Matei 24:44)

VEGHEAŢI ŞI RUGAŢI-VĂ

Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără de veste, / Ca o cursă; căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ. / Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului (Luca 21:34-36).

FIII LUI DUMNEZEU

Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză. / Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus (Gal. 3:25,26)

HRISTOS A ÎNVIAT!

RĂSTIGNIREA DOMNULUI

Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, / Şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa (Evrei 2:14,15).

CINA CEA DE TAINĂ

Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. / Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată. / De păcat, pentru că ei nu cred în Mine; / De dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă veţi mai vedea; / Şi de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. (Ioan 16:7-11)

SMOCHINUL NERODITOR

Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e bun, ori spuneţi că pomul e rău şi rodul lui e rău, căci după roadă se cunoaşte pomul (Matei 12:33)

DUMINICA FLORIILOR

Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară (Ioan 12:31)

TEMEIUL CREDINŢEI

Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui (Romani 10:9)

TRAŞI CU PUTEREA LUI DUMNEZEU

“Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, / şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în cei sfinţi, / şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui” (Efeseni 1:17-19).

Acestea se ruga Pavel pentru efeseni.

În vreme ce credincioşii din Efes se bucurau de luxul și abundenţa unui oraş cosmopolit aşezat în calea celor mai uzitate rute comerciale, Pavel era încarcerat într-o micuţă celulă în Roma, sub paza permanentă a unei gărzi. Dar cine ar fi putut deduce din ruga lui Pavel că acesta era lipsit de aproape orice lucru lumesc?

Descrierea plină de siguranţă a puterii Domnului nu lăsa a transpare nicio fărâmă de disperare sau intimidare. În schimb, Pavel vorbea despre bogăţia moştenirii şi viitorul minunat pe care aceasta ni-l va aduce în ȋmpărăția lui Dumnezeu. Viitorul lui Pavel pe pământ era în mâinile Cezarului şi cu toate acestea cele mai mari speranţe ale sale nu erau puse în această lume, ci speranţele sale erau puse în chemarea Domnului spre moștenire.

La fel şi noi trebuie ca în rugăciune cu mulţumire să ne punem speranţele în moştenirea eternă a ȋmpărăției, precum Pavel a făcut, în ciuda vitregiilor zbuciumate prin care din nou trecea.

Rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă ajute a înţelege cât de mare este puterea Sa cu care poate să vă tragă la Fiul Său și Domnul nostru, spre mântuire și viață veșnică, având permanent în minte cele spuse de Hristos: “Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6:44).

Nu vă lăsaţi descurajaţi de uneltirea celui rău care vă şopteşte insidios că sunteţi prea păcătoşi ca să mai beneficiaţi de atenţia lui Dumnezeu.

Dumnezeu cunoaşte totul, întru adevăr şi dreptate şi ne-a dat în dar un plan de mântuire prin harul Său, pus în Fiul Său, Iisus Hristos şi coborât asupra tuturor celor ce Îl primesc cu credinţă pe Acesta şi-I urmează chemarea, căci “La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă” (Matei 19;26).

“Harul Domnului Iisus Hristos cu voi cu toţi! Amin” (Apocalipsa 22:21).