Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire. / Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu; / Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus (Romani 3:22-24). Amin!
Calea mântuirii este una singură: Iisus Hristos, prin harul Său şi credinţa noastrâ în Acesta. Sfârşitul lucrării Sale va împlini toate cele făcute cunoscute nouă prin Cuvântul lui Dumnezeu, definitivând şi aceasta eră (veac) a lucrării Sale. Cei aleşi (adormiţi sau vii) vor fi chemaţi la Domnul Iisus Hristos; ceilalţi îşi vor căpăta pedeapsa veşnică. Sârguiţi-vă sa fiţi găsiţi pregătiţi. Domnul vine! "Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse! / Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toţi!"
16 feb. 2022
2 feb. 2022
LUCRAREA LUI DUMNEZEU (5)
Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. / Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem. / Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii (Romani 14:7-9). Amin!
14 ian. 2022
ULTIMA CHEMARE
Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru (Fapte 2:39). Amin!
16 dec. 2021
CUM A ÎNCEPUT_(6)
“Ştim iarăşi că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaştem pe Dumnezeul cel adevărat; şi noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu şi viaţa de veci” (1Ioan 5:20). Amin!
9 dec. 2021
LUCRAREA LUI DUMNEZEU (4)
Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; / Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ; / Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu. / Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă (Coloseni 3:1-4). Amin!
24 feb. 2021
19 ian. 2021
APOCALISPA (cap.17 - extras)
Şi mi-a zis: Apele pe care le-ai văzut şi deasupra cărora şade desfrânata, sunt popoare şi gloate şi neamuri şi limbi. / Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe desfrânată şi o vor face pustie şi goală şi carnea ei o vor mânca şi pe ea o vor arde în foc. / Căci Dumnezeu a pus în inimile lor să facă voia Lui şi să se întâlnească într-un gând şi să dea fiarei împărăţia lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. / Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care are stăpânire peste împăraţii pământului (Apocalipsa 17:15-18).
8 oct. 2020
3X7 TREPTE ÎNTRU MÂNTUIRE
1. Recunoaște că lumea asta zace sub stăpânirea diavolului!
- „Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău” (1Ioan 5:19).
- „Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii. / Şi I-a zis diavolul: Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie şi eu o dau cui voiesc” (Luca 4:5,6).
2. Admite că ești păcătos și deci pătat de ȋntuneric!
- „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. / Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. / Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi” (1Ioan 1:8-10).
- „Să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de la stăpânirea lui satana la Dumnezeu, ca să ia iertarea păcatelor şi parte cu cei ce s-au sfinţit, prin credinţa în Mine” (Fapte 26:18).
3. Ia ȋn cunoștință care este urmarea săvârșirii păcatului!
- „Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6:23).
- „Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire. / Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu; / Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus” (Romani 3:22-24).
4. Slăvește-L pe Dumnezeu pentru darul Său nespus de mare făcut nouă!
- „Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; / Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8,9).
- „Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. / Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa” (1Ioan 5:12).
5. Fă alegerea corectă și caută-L pe Dumnezeu, urmându-L pe Iisus Hristos!
- „Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui” (Fapte 2:21).
- „Au nu ştiţi că celui ce vă daţi spre ascultare robi, sunteţi robi aceluia căruia vă supuneţi: fie ai păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre dreptate?” (Romani 6:16).
6. Acceptă că tu singur nu te poți elibera de păcat și că ai nevoie de mila lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos!
- „Cunoscut deci să vă fie vouă, bărbaţi fraţi, că prin Acesta vi se vesteşte iertarea păcatelor şi că, de toate câte n-aţi putut să vă îndreptaţi în Legea lui Moise, / Întru Acesta tot cel ce crede se îndreptează (Fapte 13:38,39).
- „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi” (Romani 5:8).
7. Întărește-ți credința!
- „Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi lepădați” (2Cor.13:5).
- „Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută” (Evrei 11:6).
8. Predă-te lui Iisus Hristos spre a primi harul lui Dumnezeu!
- „Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos” (Ioan 1:17).
- „Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire. / Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu; / Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus” (Romani 3:22-24).
9. Pocăiește-te!
- „Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă” (Matei 3:8).
- „Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte acum oamenilor ca toţi de pretutindeni să se pocăiască, / Pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe care L-a rânduit, dăruind tuturor încredinţare, prin Învierea Lui din morţi” (Fapte 17:30,31).
10. Smerește-te!
- „Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har. / Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit” (1Petru 5:5,6).
- „Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale, lucrând cu puterea ce are de a-Şi supune Sieşi toate” (Filipeni 3:21).
11. Zidește-te!
- „Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă, întru a voastră prea sfântă credinţă, rugându-vă în Duhul Sfânt. / Păziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţă veşnică” (Iuda 1:20,21).
- „Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul, / În Care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh” (Efeseni 2:21,22).
12. Sârguiește-te!
- „La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi / Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi” (Romani 12:11,12).
- „Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa” (2Petru 1:5).
13. Învață să ai răbdare!
- „Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre” (Luca 21:19).
- „Nu lepădaţi dar încrederea voastră, care are mare răsplătire. / Căci aveţi nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiţi făgăduinţa” (Evrei 10:35,36).
14. Roagă-te!
- „Iar sfârşitul tuturor s-a apropiat; fiţi dar cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni” (1Petru 4:7).
- „Şi le-a zis: Când vă rugaţi, ziceţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. / Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă în fiecare zi. / Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi înşine iertăm tuturor celor ce ne greşesc nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău” (Luca 11:2-4).
15. Răspunde voii lui Dumnezeu!
- „Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui; / Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi. / Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit” (Romani 8:28-30).
- „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Matei 7:21).
16. Silește-te spre Împărăția Domnului Hristos!
- „Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină” (2Petru 3:13,14).
- „Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, / Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efeseni 4:23,24).
17. Străduiește-te să urmezi calea cea ȋngustă și să intri prin poarta cea strâmtă!
- „Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: / Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea (Luca 13:23,24).
- „Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli / Pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, / În care păcate aţi umblat şi voi odinioară, pe când trăiaţi în ele (Coloseni 3:5-7).
18. Mărturisește Evanghelia!
- „Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1:15).
- „Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. / Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire” (Romani 10:9,10).
- 19. Păstrează-te fără pată față de lume!
- „Să păzeşti porunca fără pată, fără vină, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos” (1Timotei 6:14).
- „Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii” (Iacov 1:27).
20. Luptă-te lupta cea bună!
- „Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori” (1Timotei 6:12).
- „Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului” (Efeseni 6:11).
- „Certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului, / Şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia” (2Timotei 2:25,26).
21. Biruiește!
- „Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră. / Cine este cel ce biruieşte lumea dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?” (1Ioan 5:4,5).
- „Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi!” (Rom.16:20).
15 sept. 2020
APOCALIPSA (cap.14_1 - extras)
Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, / Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (1Cor.6:9,10). Amin!
Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda / De aceea, iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli (1Cor.10:13). Amin!
27 mai 2020
EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA
Doresc a vă reaminti că împărăţia lui Dumnezeu este accesibilă oricărui bărbat, femeie, băiat sau fată din această lume, fără a conta cine sunt ei, unde trăiesc sau ceea ce au făcut mai înainte. Ea este liber oferită oricărui credincios şi toţi cei ce sunt doritori şi se sârguiesc o pot primi.
Conform
Bibliei, singurul de neiertat păcat este respingerea Duhului lui Dumnezeu şi a
ofertei de viaţă veşnică în împărăţia Cerurilor prin refuzul personal de a-L
primi şi recunoaşte drept Domn pe Iisus Hristos, care a fost trimis pentru a ne
scăpa pe noi păcătoşii din cursa diavolului şi din viitoarea mare strâmtorare:
“Cel
ce S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată pe noi din acest
veac rău de acum, după voia lui Dumnezeu şi a Tatălui nostru, / Căruia fie
slava în vecii vecilor. Amin!” (Galateni 1:3-5).
Mielul
lui Dumnezeu... El plin de iubire s-a sacrificat, preluând asupra Sa toate
păcatele noastre şi şi-a lăsat sângele să fie vărsat pe cruce, astfel încât noi
să fim curăţiţi de păcate spre a putea
apărea neprihăniţi în faţa lui Dumnezeu, când Domnul nostru, Iisus Hristos îi
va preda împărăţia.
Biblia
ne avertizeaza ca nu vom avea acces în împărăţia Domnului până când nu vom face
fiecare, personal, pace cu Dumnezeu, prin Iisus Hristos.
Dacă
încă nu aţi făcut-o, grăbiţi-vă să o faceţi!
Aveţi
permanent in minte adresarea către Toma prin care Domnul ne-a pomenit, inainte
de înălţare, chiar pe noi, urmaşii Lui din tot timpul până la revenirea
Sa: “Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut
ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20:29).
Domnul
vine! Amin.
15 mai 2020
HARUL ŞI ADEVĂRUL
“Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17)
9 apr. 2020
TRAŞI CU PUTEREA LUI DUMNEZEU
17 feb. 2020
ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU
11 feb. 2020
DREAPTA CREDINŢĂ
9 nov. 2019
SFÂRŞITUL VEACULUI
27 iul. 2019
RECUNOŞTINŢĂ
Sfântul Petru se opreşte în faţa primei secţii şi-i spune : “Aceasta este Recepţia. Aici sunt primite toate cererile către Dumnezeu pronunţate în rugăciuni”.
Sufletul priveşte această secţie unde o mare mulţime de îngeri erau teribil de ocupaţi cu sortarea voluminoaselor pachete de cereri, scrise pe bucăţi de hârtie sau pe tot felul de deşeuri, de către oameni, de peste tot din întreaga lume.
Ei continuară să meargă, ajungând la o a doua secţie. Sfântul Petru îi spuse sufletului : “Aceasta este secţia de ambalare si expediţie. Aici graţia şi binecuvântările cerute de oameni sunt procesate şi expediate persoanelor care le-au solicitat”. Sufletul observă şi de această dată cât de mare era acolo aglomeraţia. Erau mulţi îngeri lucrând din greu şi în această secţie, întrucât tot timpul se strângea o mulţime de binecuvântări ce trebuia a fi individualizate spre a fi trimise către Pământ.
Traversând şi acest compartiment şi, ajungând în cel mai îndepărtat colţ al atelierului, Sfântul Petru împreună cu sufletul se opriră în dreptul unei minuscule secţii.
Spre surprinderea sufletului, numai un singur înger se afla acolo şi, pur şi simplu, nu făcea nimic! “Aceasta este secţia de confirmare a primirilor”, spuse Sfântul Petru.
“Cum vine asta? Nu se lucrează de loc aici!”
“Oh, asta este atât de trist!”, oftă Sfântul Petru. “După ce oamenii primesc binecuvântările pe care le-au cerut, mult prea puţini mai trimit confirmări”.
“Şi cum poate fi făcută confirmarea primirii binecuvăntării lui Dumnezeu?”
“Foarte simplu”, răspunse sf. Petru, “numai să se spună: Îţi mulţumesc, Doamne!”
“Şi ce fel de binecuvântări ar trebui să fie confirmate?”
“Dacă ai hrană în frigider, îmbrăcăminte pe tine, un acoperiş deasupra capului şi un loc unde să poţi dormi eşti ca şi cei mai avuţi oameni aflaţi pe lume”.
“Dacă dimineaţa te trezeşti mai mult sănătos decât bolnav… eşti cu mult mai binecuvântat decât milioane de oamnei care nici măcar nu vor supravieţui următoarei săptămâni”.
“Dacă părinţii îţi trăiesc şi sunt căsătoriţi încă… eşti un caz din ce în ce mai rar”.
“Dacă ai o familie clădită pe iubire, abnegaţie şi înţelegere reciprocă, capabilă astfel să absoarbă toate şocurile vieţii lumeşti, ai cu mult mai mult decât cei mai avuţi oameni ai lumii”.
“Dacă ai înţeles care este izvorul minciunilor ce ţin prizonieră această lume şi ai cunoscut adevărul, eşti liber şi mai presus de orice ispită ieşită în cale”.
“Dacă poţi ţine oricând capul sus şi zâmbi, nu eşti normal, ci eşti unic faţă de cei mai mulţi, aflaţi sub imperiul îndoielii şi al disperării, căci asta înseamnă că L-ai cunoscut pe Domnul şi ai simţit dragostea pe care ţi-o poartă”.
29 iul. 2016
DEFINITIVA SEPARARE
“Iar din pricina
înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. / Dar cel ce va răbda până
la sfârşit, acela se va mântui” (Matei 24:12,13)
Instaurarea
apostaziei şi înlăturarea Duhului Sfânt sunt ultimele şi cele mai grave simptoame
ale unei lumi în care păcatul, devenit prevalent prin acceptarea sa de către
oameni, s-a cronicizat şi începe a avea puseuri din ce în ce mai dese şi mai
intense şi de o întindere tot mai largă.
Acesta
este de aceea şi timpul în care răbdarea lui Dumnezeu ajunge la limită, iar
mânia Sa începe a se manifesta, mai întâi sub forma unor dure avertismente, iar
în cele din urmă prin acţiuni directe de sancţionare a răului, care vor culmina
cu judecata şi pedeapsa finală. Adică binele şi răul vor fi din nou separate de
către Dumnezeu, de data aceasta definitv.
“Cel
ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea
viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:36).
Într-un
astfel de context escatologic nici nu este de mirare că şi cuvântului lui
Dumnezeu incepe, prin acţiunea voluntară a oamenilor, să-i fie redusă aria de
influenţă asupra lumii şi, drept urmare, răul se dezlănţuie nestingherit,
rupând toate zăgazurile umane şi împiedicând tot mai virulent accesul oamenilor
la sămânţa aducătoare de rod, până la
producerea unei schimbări ireversebile de comportament a acestora.
Să
ne reamintim, din pilda semănătorului, ce semnifică sămânţa:
“Iar
pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu” (Luca 8:11).
De
asemenea, tot aici ni s-a spus că sămânţa căzută între spini va fi înăbuşită
prin creşterea spinilor:
“Altă
sămânţă a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbuşit-o şi rod n-a dat”
(Marcu 4:7).
Iar
semnificaţia acestora este comportamentul oamenilor:
“Şi
cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, / Dar grijile veacului
şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă
cuvântul şi îl fac neroditor” (Marcu 4:18,19).
Aceasta
este cea mai lată cale spre pierzanie, atât pentru că este adoptată şi de marea
majoritate a aşa-zişilor creştini, dar şi pentru că are o susţinere puternică
în auto-suficienţa oamenilor şi în aşa-zisa lor dorinţă de emancipare.
În
pilda respectivă se mai vorbeşte şi despre sămânţa căzută lângă cale, precum şi
de cea căzută în locuri stâncoase, ambele având parte de o existenţă efemeră
datorită acţiunii directe şi intensive a forţelor malefice asupra unor oameni
debusolaţi şi care, de fapt, nu se află în căutarea lui Dumnezeu şi de aceea nu
pot păstra nici harul şi nici cuvântul Acestuia.
“Căci
ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la
urmă, începutul stării noastre întru El”(Evrei 3:14).
Dar
toţi cei care pretind că primesc cuvântul lui Dumnezeu şi că îl ascultă şi îl
urmează, deşi ei se iau unul după altul şi practică predanii omeneşti de
sorginte lumeacă sau, şi mai rău, diabolică, sunt de fapt cei care se află
într-o mare iluzie: obişnuinţa lor de a cocheta cu păcatul îi conduce la
adoptarea unei ipocrizii endemice pe care şi-o împărtăşesc unii altora,
adoptând un stil de viaţă ce-i înstrăinează constant şi tot mai accelerat de
cuvântul lui Dumnezeu, devenind nu numai opaci faţă de acesta, dar şi tot mai
nepricepuţi în a-l înţelege.
“Căci
nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne asemănăm cu unii care se laudă singuri;
dar aceia, măsurându-se şi asemănându-se pe ei cu ei înşişi, nu au pricepere”
(2Corinteni 10:12).
De
ce devin nepricepuţi?
Pentru
că înstrăinându-se de Dumnezeu şi înăbuşind, pe cale de consecinţă, cuvântul
Acestuia, ei resping harul lui Dumnezeu acordat prin Duhul Sfânt şi devin
oameni fireşti ce trăiesc după înţelepciunea veacului, pierzând abilitatea de a
înţelege înţelepciunea de taină a Domnului şi, ratând posibilitatea de a deveni
oameni duhovniceşti, rămân pururi rătăciţi, ajungând, prin oponenţă, vase ale
mâniei.
“Omul
firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie
şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte. / Dar omul
duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni” (1Corinteni
2:14,15).
În
felul acesta ei se autoizolează în împărăţia întunericului, rămânând de-a
pururi separaţi de Dumnezeu şi de viaţa creată de Acesta.
“Aşadar,
aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum
umblă neamurile, în deşertăciunea minţii lor, / Întunecaţi fiind la cuget,
înstrăinaţi fiind de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care este în
ei, din pricina împietririi inimii lor; / Aceştia petrec în nesimţire şi s-au
dat pe sine desfrânării, săvârşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei” (Efeseni
4:17-19).
Autorenunţând
la darul lui Dumnezeu şi pierzând harul Acestuia, astfel de oameni se
degradează continuu şi progredient, sfârşind prin a pierde orice şansă de a se
schimba şi evolua către stadiul de om duhovnicesc, spre a se putea afla pe
calea infailibilă a adevărului către viaţa veşnică, în împărăţia lui Dumnezeu.
“Voi
însă n-aţi învăţat aşa pe Hristos, / Dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi
fost învăţaţi întru El, aşa cum este adevărul întru Iisus; / Să vă dezbrăcaţi
de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin
poftele amăgitoare, / Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, / Şi să vă
îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în
sfinţenia adevărului” (Efeseni 4:20-24).
Devenind
lipsiţi de credinţă ei pierd odată cu harul lui Dumnezeu şi dreptul de
moştenire a făgăduinţei Acestuia, căzând şi rămânând de-a pururi prinşi în
cursa diavolului spre a-i face voia, cultivând în trupurile lor, luându-se după
basme lumeşti şi băbeşti transpuse ştiinţific şi acordându-şi unul altuia o
slavă omenească, la nimic folositoare, decât spre saţiul trupului,
desprinzându-se astfel de adevărata viaţă.
“Căci
deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate este
de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină. / Vrednic
de credinţă este acest cuvânt şi vrednic de toată primirea” (1Timotei 4:8,9).
Astfel
de oameni îşi pierd comuniunea sau posibilitatea comuniunii cu Duhul Sfânt şi
rămân pururea rătăciţi şi mânaţi în toate de simţurile şi poftele lor, devenind
răzvrătiţi faţă de Dumnezeu, fiind preponderent senzuali, dependenţi de trup şi
de pletora stimulilor agreaţi de acesta, lăsându-se supuşi de o stricăciune
care se va extinde nestingherită de la trup către suflet.
“Nu
vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi
secera. / Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune;
iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică” (Galateni 6:7,8).
Ei
devin, prin propria alegere, vase golite de conţinut, pe bună dreptate numite
vase ale mâniei lui Dumnezeu, de acelaşi fel cu cele ce au mai trezit în
vremurile antediluviene intervenţia lui Dumnezeu, datorită destrăbălării lor,
prin alipirea şi împerecherea cu îngerii căzuţi, cărora le-au devenit obedienţi
fideli.
“Dar
Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia,
pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de
ani!" (Facerea 6:3).
Sau
atunci când îndelunga Sa răbdare, în loc să fi fost onorată cu întoarcerea la
păstrarea legământului, a fost măcinată de compromisuri peste compromisuri
făcute păcatului.
“Vai
de feciorii răzvrătiţi, zice Domnul, vai de cei ce fac planuri fără Mine, care
fac legăminte ce nu sunt în Duhul Meu, ca să grămădească păcate peste păcate”
(Isaia 30:1).
Şi
iată ce-a spus Dumnezeu despre această atitudine:
“E
cu putinţă să nu pedepsesc aceasta, zice Domnul, şi Duhul Meu să nu se răzbune
asupra unui popor ca acesta?” (Ieremia 5:9).
Ei
nu mai pot fi biruitorii care vor moşteni împărăţia căci, odată cu înăbuşirea
cuvântului lui Dumnezeu, au pierdut şi ceea ce Domnul pusese în ei, Duhul Sfânt
care putea să le confere calitatea de biruitori prin credinţă, devenind, prin
urmare, acoliţii potrivnicului, adică tatălui minciunii de care s-au lăsat
amăgiţi şi căruia i-au dat slava lumească în care au ajuns să i se închine
aceluia.
“Iubiţilor,
nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu,
fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. / În aceasta să cunoaşteţi
duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în
trup, este de la Dumnezeu. / Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus
Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi
auzit că vine şi acum este chiar în lume. / Voi, copii, sunteţi din Dumnezeu şi
i-aţi biruit pe acei prooroci, căci mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce
este în lume. Aceia sunt din lume, de aceea grăiesc ca din lume şi lumea îi
ascultă” (1Ioan: 1-4; îngroşarea îmi aparţine).
Dar
pierderea Duhului Sfânt duce şi la înăbuşirea cuvântului lui Dumnezeu care ar
fi putut să îi conducă la credinţă şi deci la mântuire.
“Pentru
aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe
cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre” (Iacov
1:21).
Ei
rămân lipiţi de mulţimea necredincioşilor care nu mai sunt pentru Dumnezeu
decât vase ale mâniei sale.
“Fără
credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se
apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor
celor care Îl caută” (Evrei 11:6).
Odată
cu pierderea Duhului Sfânt ei devin definitiv neascultători şi prizonieri ai
întunericului, nemaiavând de aşteptat decât judecata finală.
“Căci
dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoştiinţă despre adevăr, nu ne
mai rămâne, pentru păcate, nici o jertfă, / Ci o înfricoşată aşteptare a
judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici” (Evrei
10:26,27).
Iar
judecata finală este cea care va pronunţa definitiva separare, aşa după cum
aceasta a fost liber consfinţită încă din această viaţă pământească, prin
propria alegere şi practicare de către fiecare individ:
“Când
va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va
şedea pe tronul slavei Sale. / Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile
şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. / Şi
va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. / Atunci va zice
Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi
împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Matei 25:31-34).
“Atunci
va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel
veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25:41).
Amin!