CALEA SPINILOR_14 - NUMAI PRIN IISUS HRISTOS…

“Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră” (2 Petru 3:17)

Şi nimeni nu se poate mântui prin merite şi eforturi proprii dacă nu crede în Iisus Hristos şi nu se străduieşte a-L urma pe Acesta: “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. / Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8,9).

Iată ce sprijin binecuvântat avem în lupta noastră cu întunericul şi răul pătrunse în lumea aceasta odată cu comiterea păcatului originar. Acesta este chiar Dumnezeu, Cel ce a făcut toate cele văzute şi nevăzute şi care nicicând nu se schimbă, rămânând de-a pururi credincios în făgăduinţele făcute. Şi dacă El le-a făcut pe toate, cine oare Îi poate sta împotrivă?! Şi dacă nimeni nu Îi poate sta împotrivă, avem noi oare de ce a ne mai teme?

“Aşa că putem zice plini de încredere: "Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?" (Evrei 13:6). 

Ca să vă bucuraţi de sprijinul lui Dumnezeu nu trebuie deci decât să acceptaţi darul Său, căci Domnul, Care le ştie pe toate, a făcut în aşa fel ca să puteţi intra în împărăţia Sa dacă îl primiţi şi credeţi din toată inima, cu pocăinţă şi cu speranţă, asemenea fiului rătăcitor a cărui minte s-a luminat şi, din chiar sufernţa cu care suferea, a aflat calea binecuvântată a întoarcerii şi împăcării cu Tatăl său.

Şi noi o ştim pe a noastră: “Iisus i-a zis: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). 

DOMNUL VINE! - SUNTEŢI PREGĂTIŢI?

      În creștinismul timpuriu formularea „Domnul vine” (Maran atha) era folosită drept salut, atât de recunoaștere, cât și de ȋncurajare ȋntre creștini. Cu timpul, asimilată de biserică, a devenit o formulare ceremonială și ulterior scriptică, adică fiind ȋntâlnită preponderent ȋn scrieri și mai puțin ȋn adresarea verbală.

Deși datorită neglijenței umane ea a ajuns ȋn fundalul exprimării creștine, căpătând mai mult un caracter festiv, totuși pentru credincioșii fervenți a rămas ȋntotdeuna expresia speranței supreme că revenirea lui Iisus Hristos se păstrează permanent iminentă, conform voii lui Dumnezeu, confirmată și de cartea Apocalipsa care se ȋncheie apoteotic cu versetul: „Cel ce mărturisește acestea zice: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!” (Apoc.22:20).

Totuși toți credincioșii știu că venirea Domnului va fi precedată de anumite semne legate de starea omenirii, precum:

-         propovăduirea Evangheliei se va fi făcut la toate neamurile: „Şi se va propovădui această Evanghelie a ȋmpărăției ȋn toată lumea spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul (Mat.24:14);

-         instaurarea apostaziei, lepădarea de credință și respingerea Duhului Sfânt: „Zic vouă ca le va face dreptate ȋn curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credință pe pământ?” (Luc.18:8); „Pentru că taina fărădelegii se și lucrează, până când cel care o ȋmpiedică acum va fi dat la o parte” (2Tes.2:7);

-         generalizarea stilului păgân de viață, bazat pe pofte și idoli, ȋn toate domeniile vieții pământești: „Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului: / Mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. / Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, şi zideau, / Iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi, / La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului (Luca 17:26:30);

-         persecuția creștinilor pentru credința lor ȋn Iisus Hristos și ascultarea cu consecvență a poruncilor Lui: „Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu” (Mat.24:9);

-         apariția de numeroși falși profeți și antihriști care ȋi vor duce pe cei mai mulți ȋn rătăcire: „Iar El a zis: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni ȋn numele Meu, zicând: Eu sunt, și vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei” (Luc.21:8).

          Dar nu numai starea oamenilor va fi afectată și deteriorată accelerat, ci și ȋntregul pământ și cer, așa după cum voi arăta ȋntr-un viitor articol dedicat specific acestor semne.

          Totuși, acum voi face o scurtă referire și la unele dintre acestea pentru a putea ajunge de o manieră sugestivă la ȋncheierea mesajului acestui articol.

          Este evident că tot mai multe și mai largi regiuni ale planetei au ȋnceput să fie devastate de dezastre naturale de o neobișnuită forță. Astfel ȋn ultimii ani s-au ȋnregistrat cele mai mari și numeroase uragane, puternice cutremure și fenomene conexe (valuri tsunami), dar și avertizări tot mai dese ale oamenilor de știință și meteorologilor despre ȋncălzirea globală și urmările ce pot apărea. Oricum, schimbările survenite ȋn ultimii ani au fost atât de dramatice ȋncât ar fi o perspectivă ȋnspăimântătoare să le relaționezi ȋn ȋntregime numai la efectul de seră.

          Acum devine tot mai manifestă convingerea că profețiile bibilice constituie cheia ȋnțelegerii de ce suntem martorii tot mai multor dezastre. Cuvântul Domnului spune că semnele prevestitoare ale marii strâmtorări vor crește precum durerile nașterii, adică vor deveni tot mai frecvente și mai intense. Dar natura „durerilor nașterii” nu se rezumă numai la vreme și factorii meteorologici. Sau la cutremure și inundații. Ci și la efectele produse de nebunia umană: terorismul s-a globalizat și el, ca și amenințarea unui conflict nuclear; de asemenea, migrația tot mai susținută ce potențializeză conflictele etnice, alături de evoluția economică și tehnologică, conducând la condiționarea oamenilor până la sclavagizarea lor benevolă, precum și continua erodare globală a prinicipiilor morale. Iar războiele au devenit deja un fundal modern al modului de viață al epocii contemporane.

          În anii ce vor veni mă aștept la indicii că suntem spre punctul final al graficului profetizat. Dacă „durerile nașterii” vor continua să devină și mai mari, ne putem aștepta ca evenimentele ce vor urma să aibă un profund impact asupra umanității. Pentru a ajunge la un mediu favorabil instaurării regimului polițienesc (pe care apoi antichrisitul ȋl va folosi pentru controlul omenirii) este suficient să se ȋntâmple un eveniment semnificativ pentru ca națiunile să devină doritoare a renunța la libertățile civile de dragul unei iluzorii securități.

          Nu cred că acest eveniment va fi răpirea. Dar dacă, spre exemplu, o bombă nucleară, chimică sau bacteriologică explodează ȋntr-un oraș major, sau o molimă se declanşează ucigând milioane de oameni, comunitatea umană se va ȋndrepta rapid spre autoritarism pentru a putea spera ȋn controlul violenței sau al altor amenințări. Şi asta pentru că cea mai mare parte a oamenilor, inclusiv cei decidenți, sunt mult mai ȋncrezători ȋn “pacea lor”  decât ȋn pacea Domnului. Deci ȋl reneagă pe Iisus Hristos și continuă rebeliunea ȋmpotriva lui Dumnezeu, căci  „Toți s-au abătut, ȋmpreună netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este” (Rom.3:12).

          De aceea elementele și fenomenele de domeniul astrofizicii și geofizicii, dar și cele sociale, prin manifestările lor de intensitate crescândă, ar trebui să fie severe avertismente spre trezirea celor ce mai au șanse să se ȋntoarcă la calea cea dreaptă, „Căci mai este puțin timp, prea puțin, și Cel ce e să vină, va veni și nu va ȋntârzia” (Evr.10:37).

          Precum și puternicul ȋnger coborât pe pământ ȋn fața Apostolului Ioan a ȋntărit: „Şi s-a jurat pe Cel ce este viu ȋn vecii vecilor, Care a făcut cerul și cele ce sunt ȋn cer și pământul și cele ce sunt pe pământ și marea și cele ce sunt ȋn mare, ca timp nu va mai fi” (Apoc.10:6).

          „Şi Duhul și mireasa zic: Vino. Şi cel ce aude să zică: Vino. Şi cel ȋnsetat să vină, cel ce dorește să ia ȋn dar apa vieții” (Apoc.22:17).

          Iar Domnul nostru, „Cel ce mărturisește acestea zice: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse! (Apoc.22:20).

          „Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi!” (Rom.16:20).

HRISTOS A ÎNVIAT!

 

LA MULTI ANI!

ZIUA DOMNULUI

Iar despre ani şi despre vremuri, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem, / Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea. / Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea. / Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur (1Tesal.5:1-4). Amin!

HARUL ŞI ADEVĂRUL

“Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17)

Aşa după cum a afirmat Domnul Iisus Hristos, El a venit pe pământ  să împlinească Legea: “Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” (Matei 5:17).

Şi a împlinit-o, fiind singurul care putea face acest lucru, eliberându-ne în felul acesta de jugul morţii care ne apăsa încă de la prima rebeliune a omului (atunci când Eva, şi prin ea Adam au fost seduşi de tatăl tuturor minciunilor - diavolul): “Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile” (Evrei 7:26).

După jertfa pe care Iisus a făcut-o pentru a da curs iubirii lui Dumnezeu pentru noi, împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de noi pentru că am fost dăruiţi cu Duhul Sfânt prin botez şi credinţă: “Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El” (1Corinteni 6:17).

De atunci nu se mai poate ca să aducem roade prin fapte, căci s-a adeverit că faptele noastre sunt păcătoase, ca şi noi toţi. Fiindu-ne dăruit Duhul Sfânt, prin harul Domnului, putem să aducem roade prin credinţă şi tot prin credinţă să fim mântuiţi: “Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; / Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8,9).

Astfel noi ştim de acum că nu putem face nimic prin eforturile noastre. Dar ceea ce este imposibil omului, nu-i este şi lui Dumnezeu.

A ne întoarce acum la Lege, înseamnă că nu avem încredere în Dumnezeu şi în repetatele sale făgăduinţe. Dacă ştim deci darul lui Dumnezeu şi calea (“Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” – Ioan 14:7) şi n-o urmăm suntem orbi şi ne aflăm şi luptători împotriva lui Dumnezeu. Căci cine suntem noi să judecăm cele orânduite de Dumnezeu? Iar dacă nu le respectăm, nici Domnul nu se uită la noi şi vom avea parte de mânia finală.

Cuvântul Domnului este clar şi El se regăseşte în totalitate în lucrarea omenească insuflată de Dumnezeu: Biblia.

Să nu uităm că totul s-a făcut prin Cuvânt şi tot prin Cuvânt se va desăvârşi planul lui Dumnezeu.

Iar dacă suntem în cuvânt (Iisus Hristos) şi noi vom căpăta, împreună cu El, dreptul de a ne numi fii ai lui Dumnezeu.

Vegheaţi deci căci nu putem şti când totul se va împlini într-o clipită.

Domnul vine curând! Amin.